Limba română, întrebare adresată de Kayshy, 9 ani în urmă

Alcătuiți o compunere de 10-15 rânduri cu titlul "Cărțile au suflet"
Va rog sa ma ajutati.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Selinia
8
Am deschis uşor o filă prăfuită a unei cărți vechi. Am trecut încetișor cu degetele pe literele înşiruite într-un scris caligrafic. Am încercat să citesc, dar nu am reușit. Îmi fugeau ochii printre simbolurile care păreau că nu aveau nici un sens. Am închis-o nesatisfăcută şi am aruncat-o jos. Am luat repede de pe raft o carte de un roşu aprins ce părea că mă cheamă cu culorile sale jucăușe de pe copertă. Era un roman de dragoste şi era atât de bine ilustrat. Filele erau moi şi aveau un miros plăcut a unui lucru nou-nouț. Citeam cu interes fiecare pagină şi mi se părea că ea deja puseses stăpânire pe mine. Nu puteam să mă opresc, iar relația dintre personajii principali mă bucura mult. Însă după câteva ore brusc m-am oprit, căci un sentiment ciudat îmi acoperise tot corpul. Ceva a făcut să mă opresc şi nu înțelegeam ce. Am întors capul şi am început să studiez împrejurimile. Fără să vreau privirea mea a alunecat pe podea unde stătea aruncată fără milă acea carte cu paginile îngălbenite şi coperta aproape distrusă. Un imbold în inimă m-a făcut să o ridic. Am luat de pe jos şi am privit-o întrebătoare. Nuştiu de ce, dar am deschis-o din nou. Am privit atent şi am rămas uimită. Doar după câteva minute am reușit să citesc textul ce-l ascundea această carte. Pe obraz au început să-mi cadă lacrimi, căci această operă era plină de sens. Ea Îți vorbea despre viață, despre greșeli, despre oameni. Atunci am înțeles cărțile au suflet, nu are importanță veche sau nouă ea ne destăinuieşte o lume a sa, plină de farmec. Nu trebuie să uităm de cărțile vechi, căci ele ne aşteaptă şi plâng singure, uitate într-un colț prăfuit al bibliotecii.

Kayshy: mulțumesc foarte mult
Alte întrebări interesante