alcătuiți o compunere de 15 - 20 rânduri în care sa prezinți o întâmplare petrecută în timpul unei vizite dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Adevarata prietenie este încrederea reciprocă dar și comunicarea.Este ca un diamant , care strălucește valoros.De asemena prietenia este un sentiment intens, și o legătură strânsă între suflete. Prietenia adevărată rezistă timpului dar și distanței.Îmi place nespus de mult peisajul de la munte. Parfumul brazilor mă îmbată și-
mi dă o senzție de calm și stăpânire de sine. De aceea, când prietenii mei cei mai buni : Ionel, Gigel și
Fănel m-au întrebat dacă vreau să mă înscriu pentru o excursie pentru a vizita la Mănăstirea
Tismana, cea mai veche construcție monahală din Țara Românească încă
funcțională, nu am ezitat nicio clipă.Ajunși la mănăstire, am fost întâmpinați de
o maică. Dumneaei ne-a ghidat de-a lungul vizitei explicând cu detalii fiecare
încăpere și obiect sfânt.După vizita interioară, ni s-a explicat cum a fost ales
locul construirii și dispunerea camerelor. După care , maica a început să
povestească o întâmplare care mi-a atras atenția în mod deosebit.Am ciulit
urechile.Sus pe stânca de deasupra peșterii, se zărea o mică intrare în munte.
Era cam la 150 de metri de sol.Maica ne-a povestit că un haiduc renumit, căruia
din nefericire i-am uitat numele, fiind urmărit de poteră, s- ascuns acolo cu tot
tezaurul lui. Dânsa a mai afirmat că tezaurul poate este și acum acolo, dar
nimeni nu a îndrăznit să intre încă în acea grotă.
După masă, am avut la dispoziție o oră să facem ce vrem înainte de a pleca
acasă. I-am chemat pe Gigel, Fanel și ionel deoparte și le-am propus să intrăm
în grota haiducului să luam tezaurul. Ionel m-a tratat de nebun, dar ceilalți au
zis că nu e imposibil.Atunci am pus la cale expediția. Grota fiind deasupra de-a
dreptul la verticală, era imposibilă cățărarea.Erau înrădăcinați pe ea câțiva
copaci dar prea jos.Deasupra ei era o teșitură care se pierdea în pădurea
muntelui. Atunci am propus să dăm ocol și în loc să ne cățărăm, vom coborî.În
partea de vest a mănăstirii erau lucrări de restaurare. Pentru a evita orice
accident, muncitorii puseseră jur împrejur niște frânghii de protecție a
șantierului.Norocul nostru! Gigel și Ionel au fost desemnați să ia una din
frânghii. Iată-ne porniți la marea aventură! După două ore de urcuș greoi, am
ajuns la vreo 5 metri deasupra peșterii. Priveliștea era amețitoare de acolo de
sus. Trebuia să coborâm cu frânghia. Fănel a propus să coboare doar unul din
noi că e periculos, iar ceilalți să țină bine de frânghie. Zis și făcut! Dar nimeni nu
s-a propus. Ionel avu o idee luată din filme : să se tragă la sorți cu surcelele.
Rupse patru surcele pe care le ajustă la mărimi diferite și ne puse să alegem. Eu
am avut " norocul " să fiu fericitul ales. Mă legară de mijloc cu funia și începui
să plutesc deasupra peșterii.Mă coborâseră o jumătate de metru când deodată,
dintr-un tufiș, țâșni un iepuraș fricos, care în fuga lui se lovi de Gigel. Acesta
aluncă și căzu dezechilibrând pe ceilalți care din reflexul de a se sprijini de
ceva, scăpară funia de care eram legat. Căzui în zbor liber urlând. Noroc că
primul copac implantat în stâncă era destul de stufos și-mi atenuaă căderea.
Rămăsăi agățat de o ramură mai groasă și bineînțeles leșinai.Fârtaţii mei se
îngroziră. În mai puțin de o jumătate de oră cobărâră panta muntelui și dădură
alarma. A trebuit intervenția vânătorilor de munte pentru a mă salva. Cât despre
tezaurul haiducului, s-ar putea să fie încă acolo. Dacă considerați că merită, vă
puteți duce și verifica!