alcatuiti o compunere de 20 25 de randuri in care sa descrieti o zi ploioasă de toamna
dau punctaj mare+coroana
Răspunsuri la întrebare
E o zi rece de toamnă. Încă de dimineață, o ploaie măruntă și mohorâtă a început să cadă din cerul plumburiu. Stropii mici și grei se prăvălesc necontenit spre sol, într-un ritm infernal, de zici că ar fi vrut să înece întrega natura. Plouă fără o clipă de pauză încât nu ai cum să nu te întrebi unde a fost strânsă toată această apă. Sau poate acolo sus, în văzduhul negru plini de nori triști se află un ocean la fel de mare ca cele de pe pământ? Oricum, solul este deja îmbibat cu mai multă apă decât poate absorbi, astfel că bălțile mari cu apă în exces au apărut peste tot.
Pe străzile pustii ale orașului niciun trecător nu se încumetă să dea piept cu ploaia rece de toamnă. Alungați de vremea rea, oamenii stau pitiți după zidurile călduroase ale caselor și privesc pe geamuri furia cu care natura înțelege să se exprime. Din când în când câte o mașină sparge ritmul ploii, astfel că sunetul înfundat al ploii trece în plan secund. După câteva secunde, atmosfera este din nou dominată de zumzetul stropilor de ploaie bătând supărați în geamul ferestrelor.
Singurii care par a nu protesta în fața abundenței ploii sunt copacii. Chiar dacă au mai toate frunzele ruginite și îmbătrânite de atingerea toamnei, se bucură de fiecare strop de ploaie. Încă mai speră că ploaia ar putea să-i ajute să-și recapete verdele sănătos al frunzișului și să mai amâne o perioadă venirea zilelor geroase de iarnă.
Undeva sub o ramură de copac groasă și plină ochi de frunze mari, ca un acoperiș de casă, o pasăre stă zgribulită și murată. Penele îi sunt ude leoarcă, iar ghearele ascuțite le are înfipte adânc în scoarța copacului. Ochii mici îi are închiși, iar aripile gingașe le are strânse pe lângă corpul fusiform. Șiroaiele de apă i se scurg pe corpul zburlit, iar ea este încremenită. Nu face nicio mișcare de parcă ar fi o statuie.
Răspuns:
Zilele de toamna incep sa fie din ce in ce mai aspre. Ploaie se prelinge in fiecare zi pe geamul din camera , afara copacii cu ramurile dezvelite si frunzele colorate danseaza dupa cum le canta vantul. Siroaiele ploii curg neincetat pe asfaltul din fata casei mele purtand cu ele si bucuria mea ce a trecut. Toamna nu este anotimpul meu preferat deoarece natura moare si in mine se trezeste sentimentul de monotonie ce a fost ingropat de vara minunata ce a trecut, frigul isi face loc din ce in ce mai tare in zilele gri de toamna si toate astea contureaza un tablou trist. Astept cu nerabdare primavara cand totul va reveni la viata si inima mi se va umple de bucurie.