Limba română, întrebare adresată de BourosAlex, 9 ani în urmă

Alcatuiti o compunere despre o intampare ,,hazlie” din viata noastra ,va rog sa nu fie dupa net. si sa nu fie scurta sa fie mai unguta

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de alexzana11
1717
O intamplare hazlie.
Intr-o zi,eu si verisorii mei,Andra si Mircea,am mers la bunicii nostri.Cand am intrat in curtea bunicilor nostri,Mircea a zarit o minge.Nu s-a putut abtine sa nu o ia si sa dea cu piciorul in ea.Eu si Andra i-am zis ca vrem sa ne jucam si noi cu el.A acceptat.
Am iesit in drum,langa un izvoras micut si am inceput a ne juca,dar dintr-o data,s-a auzit ceva dintr-un tufis.Toti 3 eram speriati!Cand ne-am apropiat,ce sa vedem? Un iepuras mic si dragut care manca iarba.Dupa,noi am respirat linistiti.
Se lasase seara.Noi am intrat in casa bunicilor nostri si le-am povestit tot ce s-a intamplat.Nici ei nu au putut sa se abtina si au inceput sa rada,pentru ca Mircea era baiat si s-a speriat si el.
Sper ca te-am ajutat! :)

nicoletapernuc: Intr-o zi, iarna am iesit afara la aer curat.M-am urcat pe un munte de zapada, parea stabil pina cind am ajuns in vîrf.Deodată cad pina la briu cu picioarele in zăpada.Strig nimeni nu ma aude.Atunci vine
nicoletapernuc: Atunci vine surioara mea de 3ani si se uita la mine.Se duce acasă sa il cheme pe tatal meu, dar cum era ea mica, tata nu intelegea ce zice, ea a ramas in casa.Asta s-a intamplat dimineata si nimeni nu era afara.Am stat asa o ora intreaga, mi era foarte frig.Si uite ca iese iar sora mea afara si mergea ca un ursului dragut si se uita la mine ca o pisicuta, eu ii fac
nicoletapernuc: ..., eu ii fac semn sa imi cheme prietenul, de la etajul 9 se duce intreaba la mama lui de Laurentiu si vine peste vreo ora.Laurentiu ma scoate de acolo si ma duce in brate acasa la etajul 7.Eram înghetată si nu puteam se merg.Cind am ajuns mama ma intreaba de ce nu am sunet pe telefon.Eu atunci mi-am tras o palma in frunte
Răspuns de crinairin
632
                                                     O intamplare hazlie
      Eram singura acasa cu prietenele mele necuvantatoare,papagalul Coco si turturica Guguta.
      Ma pregateam sa plec la scoala,avand cursuri dupa-amiaza.Simteam ca-mi lipseste ceva,dar ce anume?Ah! ochelarii...Oare unde sunt?Imi rasuna mereu in minte vocea calda a mamei:''Crina,sa nu-ti uiti ochelarii!''
      Ce Dumnezeu,oare unde sunt?Si-ncepeam sa caut de zor.Coco dansa in colivie si ciripea neincetat,iar turturica dadea din aripioare,iar eu nu ma puteam concentra.
      -Voua va arde de cantat,iar eu nu-mi gasesc ochelarii.Am rascolit biroul,patul,cum e posibil?Erau de negasit.
       Plecasem in graba,lasand in urma cantecele pasarelelor.Coboram scarile plangand.Credeam ca mama va afla ca nu mi-am luat ochelarii si ma temeam sa nu fiu mustrata.
       La parter,o vecina vazand ca plang m-a intrebat:
      -De ce plangi?
      -Nu-mi gasesc ochelarii!
      -Ce simpatica esti!Dar ii ai pe nas!
      - Cum?Am dus mana la ochi si ochelarii erau acolo.
       -Multumesc,n-am realizat si de cand ii cautam....
       Aceasta intamplare n-am uitat-o nici astazi si va ramane nemuritoare in sufletul meu si al vecinei de la parter.
 
       

BourosAlex: e dupa net/
crinairin: e nu mai spune,da-mi link-ul daca tot spui,asta e creatie propie
BourosAlex: aa deci tu ai facut-o?
crinairin: da
BourosAlex: Scuze ca te intreb din nou dar esti sigur ca tu ai facut-o ca dupaia sa nu afle doamna
BourosAlex: nu stiu zic asa adica esti %100 ca tu ai facuto?
BourosAlex: ok
Alte întrebări interesante