Limba română, întrebare adresată de Utilizator anonim, 9 ani în urmă

Alcatuiti o compunere narativa,in care sa ai cele doua moduri de expunere:Descrierea si Narațiunea.In care să povestești o întâmplare reală sau imaginară dintr-o excursie la Munte!Va rog dau 10 puncte,fundita si un Mulțumesc!Pleasee!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de mihaolty
2
in vacanta de vara, parintii mei au vrut sa facem o excursie la munte. Atunci cand m-au anuntat, am fost complet de acord cu ei si mi s-a parut o idee foarte buna. 
Pana la data plecarii, care era peste o zi, am inceput sa-mi fac bagajele si sa vorbesc cu prietenii mei cei mai buni, pentru ca nu mai putem sa ne intalnim timp de cateva saptamani. Parintii mei inchiriase o cabana de la marginea muntilor, iar eu de abia asteptam sa o vad. 
cand a sosit ziua plecarii, eram extrem de entuziasmat si nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la peisajul mirific al zapezii peste muntii inalti. 
La un moment dat am inchis ochii, iar cand i am deschis deja ajunsesem fara sa-mi dau seama ca adormisem tot drumul imaginandu-mi ce voi putea face in timpul excursiei. 
ajungand la cabana, primul lucru pe care l-am facu a fost sa-mi iau hainele cele mai calduroase si sa plec sa explorez locul . Tot plimbandu-ma pe dealurile pline de zapada , am oservat o stralucire ce-ti lua ochii. prima data am crezut ca era soarele, dar apoi am realizat ca era altceva. Am mers in directia din care venea acea stralucire, dar cand am ajuns nu  era nimic, cu excepti unei pesteri intunecate. Pret de cateva minute ma intrebam in continuu daca nu cumva stralucire de mai devreme venise din pestera, dar asta ar fi fost imposibil deoarece pestera era atat de intunecata incat nu puteai vedea absolut nimic chiar daca ai fi avut o laterna. Curiozitate mea nu ma lasa sa plec pana nu aflam de unde venise lumina aceea ciudata, asa ca m am hotarat ca ziua urmatoare sa vin pregatit si sa cercetez acea pestera. 
in ziua urmatoare, cand ma duceam spre pestera aceea intuecata , de data aceasta am zarit o lumina rosie in locul stralucirii de data trecuta. Nu am mai stat nici o secunda si am alergat in directia respectiva. 
cand am ajuns , am intrat in pestera fara sa stau pe ganduri si am inceput sa -mi pun o multime de inrtebari, in sine mea nu credeam ca voi gasi ceva , dar voiam sa fiu sigur. Am mers ce am mers pana ce am zarit din nou o lumina atat de puternica incat credeam ca este un soare . M-am apropiat din ce in ce mai mult pana am zarit niste luminite exact ca niste licurici ce se miscau de colo colo ca si cum ar fi fost panicate. Mi-am ridicat privirea si atunci am vazut ce nu credeam ca voi vedea in fata ochilor mei, sau poate cel mult intr-un film. Era chiar acolo , o nava extraterstra adevarata . Ramasesem fara cuvinte, nu stiam ce sa fac. Deodata in fata mea au venit acele luminite ciudate si incetul cu incetul au inceput sa apara niste contururi de corp uman. Nu ma mai puteam misca cand deodata am auzit niste voci care pareau sa vina de la acele contururi. Pret de cateva minute am stat si ma uitam uluit, apoi am realizat ca mi se intamplase cea mai interesanta experienta din lume, ma intalnisem cu niste extraterestrii, cata lume putea sa se laude cu asta . vocile se auzeau in capul meu din ce in ce mai melodioase si calde.Ei mi au explicat sunt o specie foarte rara si se numesc luxeni , ei intruchipeaza lumina si caldura din tot universul si ca in drumul lor ei au fost atacati de inamicii lor, amuri, ce intruchipeaza intunericul si frigul. Si amurii au aterizat cu ei pe Pamant si voiau sa plece inainte ca amurii sa-i gaseasca. M-am oferit sa-i ajut cu tot ce pot si timp de cateva zile le aduceam tot ce imi cereau pentru nava lor.
In final, terminasera de reparat nava si puteau pleca, eu eram extrem de fericit ca luasem parte la asa ceva. Dintr-o data s-a auzit un bubuit si pestera incepuse sa se darame. Luxenii m-au protejat si m-au scos din pestera fara nici o zgarietura, dar nava ramasese acolo. Afara amurii asteptau, parand niste fantome infioratoare. Ei au inceput sa-i atace pe luxeni asa ca eu m-am dus sa ma ascund undeva, fara sa-mi pot lua privirea de la lupta aceea uimitoare; era ca si cum ziua se batea cu noaptea .Totul era de spectaculos, dar in acelasi timp si terifiant . Luxenii au iesit in cele dn urma invingatori , iar amurii disparusera complet, astfel incat luxenii sa le poata lua nava .Ei si au luat ramas bun si ma avertizasera ca mereu va reaparea intunericul pe pamant, iar eu trebuie sa invat sa cred ca lumina invinge mereu .
Asa ei au plecat, iar eu am trait cea mai incredibila intamplare din viata mea.
Alte întrebări interesante