alcătuiți o compunere narativa în care sa povestiți o întâmplare petrecuta în gradina bunicilor alături de o vietuitoare
dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Gradina și devotamentul
- Bună Sara!
- Bună Daria!
- Ce vrei sa facem astăzi?
- Ma gândeam sa mergem la mamaia ta, ce zici m-ar primi?
- Cum sa nu te primească!?
- Pai eu nu știu nimic despre ea și ma gândeam că aș fi precum un străin în acea casa! spuse Sara aproape rușinată fata de mine.
- Hai sa mergem și pe drum am să-ți povestesc o întâmplare de acolo, bine?
- Desigur, atunci conduc eu!
- Pot începe? Am zis eu când m-am urcat în mașină împreună cu prietena mea.
- Da, chiar te rog!
- Aveam în jur de șapte ani când încă ma mai duceam la bunica sa ma joc în timp ce părinți mei mergeau la serviciu.
Îmi amintesc ca vara infloreau în gradina ei trandafiri de diferite culori și mărimi răspândind pe toată strada un parfum atât de frumos încât vecini se rugau de dansa se le de-a și lor un buchet dar ea le zicea "-Acești trandafiri au fost plantați de soțul meu și ne-am uitat la ei cum infloreau și aveam grija amândoi de ei.... după ce a murit am rămas singura care ii mai îngrijește și nu ma îndur de ei fiind cea mai draga amintire a soțului meu" astfel le spunea vecinilor mereu dar trecatori săreau gardul și rupeau minunatele flori parfumate. Bunica observând ca trandafiri erau din ce în ce mai putini se trinse de aceasta întâmplare și cumpăra un gard de doi metri făcut din piatra cu stâlpi din beton apoi angajă pe băieți vecinilor ei iar astfel micuțul gard de lemn fu îndepărtat și pus cel nou în decurs de o luna.
Bunica ca măsură de precauție cumpăra cel mai rău câine de la adăpos pe care-l lega de cel mai mare și mai dur cireș pe car avea în curte.
Astfel trandafiri se înmulțirea iar bunica începu să-și petreacă aproape fiecare zi îngrijidu-i.
Apoi am venit eu... pentru o luna deoarece părinți meu plecau într-o călătorie de afaceri.
Am stat în jur de trei ore în fata porți pana mi-a deschis bunica...
- Stai, stai putin... cum de bunica ta Tea lăsat sa aștepți atât? Spuse Sara uimita.
- Pai a uitat ca vin la ora 12 pentru ca a stat în gradina!
- Asta da bunica implicata! spuse Sara apoi am început sa radem amândouă.
- Pot sa continui?
- Da, te rog!
- Când am întrat în gradina câinele începu sa latre iar eu am încremenit bunica mia zis sa nu mai sperii pentru ca este legat bine astfel ca eu am intrebat"-Cum în cheamă? "iar ea ma întrebat la rândul ei" - Pe cine? " iar eu zic" - Pe câine! "
iar ea spune" - Nu are nume? " eu m-am mirat apoi bunica ma condus în casa.
Timp de o săptămână nu am avut treaba de câine panantr-o zi când câinele se taie într-un cui și începu sa chelancaie, bunica nu era acasă asa ca m-am dus la el cu trusa de prim ajutor.
Îmi amintesc deparca ar fi fost ieri , el zăcea pe pământul umbrit de coroana cireșului cu sânge cei curgea din rana eu tremurând de frica am început sa vorbesc cu el "-băiete știu ca te doare dar trebuie sa stai liniștit bine.... mmmmm..... Axi ce spui de numele acesta îți place" câinele mormăi apoi am iin eput să-l magai iam dezinfectat rana și l-am bandajat.
Nu după câteva zile el și cu me e eram cei mai buni prieteni astfel ca nu îl mai țineam în lanț iar bunica se inprietenise și ea cu Axi.
În ultimele zile din luna se întâmplă un accident.... ma jucam impreuna cu Axi când veni lângă mine un șarpe veninos... Axi sari pe el și fusese muscat de multe ori pana omora reptila cu sânge rece dar din păcate.... În ultima mea zi Axi muri, eu am stat lângă el pana a murit Axi a murit apărând-ma pe mine astfel ca nu am sa ma iert niciodată pentru asta. Apoi am început sa plâng.
Sara trase mașina pe dreapta apoi ma luase în brate spunându-mi și ea cu lacrimi în ochi ca Axi și-a făcut datoria ca a vrut sa moara apărând-ma.
- Cum ști asta? am întrebat eu
- Și eu as proceda exact ca el!
Explicație:
Sper sa fie bine
Și scuze ca este atât de lunga dar sper sa nu-ți pierzi răbdarea citind-o