Question

alcatuiti o poveste despre cum a aparut limba romina

Answer 1

   In adancurile timpului, cu putin inainte de a se fi cunoscut de poporul roman, pe meleagurile din jurul Carpatilor, salastuiau puternice zidurile falnicei Sarmizegetusa. Razboiul trecuse, iar cei ai locului se aflau sub dominatia romanilor. 
     Puternic legati de divinitate, geto-dacii le-au cerut cuceritorilor sa le permita sa-si contacteze zeul pentru ultima data, iar aceasta rugaminte le-a fost acceptata. Asa ca, in scurt timp de la anuntarea poporului despre decizia luata, localnicii au inceput sa se intruneasca in interiorul cetatii pentru a-l invoca.
    In centru locului se afla  un cerc grozav de mare de piatra ce tinea pe marginea lui inscriptii ce pareau bizare in lumina slaba a tortelor ce luminau lacasul pe timp de noapte. Tineri, femei, barbati si copii se adunara in jurul altarului. 
    Un batran carui varsta nu o puteai ghici, incepu sa arunce cu plante uscate in mijlocul cercului atunci cand  se vedea ca nimeni nu mai vine. Cercuri, cercuri se  faceau  din flori , iar cand aceste se terminara batranul lua in pumn vin rosu dintru vas de lut uscat, pe care-l arunca numaidecat peste vestejitele nuiele.
     Fire cenusii incepura sa se ridice catre vazduh din locurile in care licoare de struguri atinse verdeturile, in timp ce din gura batranului se auzira sunete ascute, de neinteles pentru orisicine. Scantei verzi mocneau flamande aprinzand un foc strasnic ce cerea alt pumn de vin pentru a se aprinde mai tare. Preotul intui acestea, astfel ca le si stinse pofta dandu-le alta portie. Odata cu acesta, flacarile se ridicara pana aproape se sparga cerul, aducand la a lor intoarcere pe pamant din a stelelor lumina pe Zalmoxis. Fata lui avea o stralucire de neasemuit, iar glasul lui era puternic. Aceasta voce a lui le graise sa-i aduca si pe romani, iar ei supusi ii si adusera.
      Odata porunca indeplinita, le spuse tuturor:
      -Voi fii ai lui Traian si Decebal va veti impaca intru tot si toate. Un popor veti forma, o limba veti vorbi, si pe ale mele meleaguri veti trai. De nu-mi veti asculta al meu rasuflu, pieire veti gasi si iertare nu veti primi. Dandu-si astfel ultima suflare, focul se stinsese pana in veci, caci de atunci se spune ca nici nu ar mai fi rasarit.
       Unii dintre strainii locului  se impotrivira afirmand ca ei nu au nici o legatura cu divinitatea locului si ca nu-i dau crezare spiritului ce-si facuse aratarea. Altii tacura si ii urmase sfatul atunci cand vazuse ca cei dintai isi pierduse viata fara nici un motiv, ori cancati de fiarele padurii ori otraviti de plantele pe care si le-au cules. 
      Iar, despre cei ce i-au urma vorba, au trait in pace, uniti timp de nenumarate generatii pana in prezent vorbind intr-un grai prezis de Zalmoxis, si anume Limba Romana.