Question

alcatuiti ocompunerenarativa in care sa relatezi o intamplare reala sau imaginara intr-o zi de vara de  15-20 randuri

Answer 1

                    O întimplare ciudată                         Dragă carneţele, Aseară mi s-a întîmplat ceva foarte ciudat. Eram supărată foc pe tata pentru că nu m-a luat cu dînsul în călătoria cu vaporul. La 20 de km. De portul Victoria din Oceanul Pacific el se va scufunda sub apă şi va face un film despre enigmele acestuia. Cînd am aflat că a plecat fără mine am fugit în căsuţa mea din copac. Am dat acoperişul de frunze la o parte şi m-am culcat pe spate privind la stele. Deodata, am zărit un papagal regal uriaş zburînd spre mine din marea de stele. El m-a luat pe spate şi m-a dus în zbor în mijlocul oceanului cu o viteză uluitoare. Aici mi-a dat drumul în apă, dar m-a prins un delfin. Ce noroc! Acesta, însă, m-a dus in adîncul apelor în loc să mă salveze. Era cît pe ce să mă înec, dacă nu mă arunca într-o sferă care gravita încet la fundul apei. Aici descoperisem o lume nouă! Milioane de peşti, unii mai ciudaţi şi mai fermecători ca alţii, umpleau peisajul cu culoare şi magie. Pe neaşteptate, o sirenă mă apucă de mînă şi se părea că vrea să mă conducă undeva. -Cine sînteţi, unde mă aflu? Nu am primit răspuns. Sirena m-a dus în faţa unei scoici gigantice păzită de o caracatiţă cu opt picioare. Aceasta ne lăsă să intrăm. În scoică era un palat nemaipomenit de frumos. După ce am trecut prin diverse odăi bogat împodobite am ajuns in cea a reginei. Aici cînta o melodie răsunătoare mai mult ecou decît cîntec. -Bine ai venit, draga mea pămînteană, rosti regina, o sirenă cu păr roşu şi coadă strălucitoare. Tu eşti prima care a venit aici. Ţi-am dat drumul pentru că am simţit în tine dorinţa mare de a afla tainele ce se ascund în apa sărată. Am nevoie de tine. Oamenii ne vor nimici în curînd cu tehnologiile lor, cu murdăria care o aruncă in apă. Te rog să ne salvezi, fără ca să divulgi secretul existenţei noastre. Fă ceva ca să ne ajuţi. Eşti singura noastră speranţă de salvare....Nu ştiam ce să răspund. Împietrisem de emoţie. Regina îmi întinsese un colier din pierle. Sfera şi cu toate care se aflau în el se epuizară. Am simţit că nu pot să respir şi brusc      m-am trezit. Eram acasă. A fost un vis?! sau poare o chemare?! Dar mi-a rămas colierul. Ciudat... Dragă carneţele, tu eşti unicul căruia i-am povestit aceasta aventură. Să ştii că totuşi voi face ceva pentru ca să salvez vietăţile marine. Dar, pînă atunci, te rog să nu destăinui nimănui acest secret. Sper că eşti un prieten de incredere.