Limba română, întrebare adresată de maei123, 8 ani în urmă

Alcătuiți un basm în care sa folosiți cuvintele:împărăteasa, pod,aur,turturică, izvor și apa vie. Dau coroana. Pls. Repede va roggg ​​​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de sorin8514
0

Explicație:

A fost odată ca niciodată, un împărat și o împărăteasă, iar aceștia aveau o fata frumoasa, precum o rază de soare.

Încă din primele zile de viață, mica prințesă era tare bolnăvicioasă, de aceea, foarte rar era văzută la lumina zilei, mulți argați sau fete care ajutau la palat nici măcar nu o cunoșteau.

Anii trecură, rand pe rând, iar mica prințesă deveni o adevărată domnișoară, pregătită să devină de soție celui care va fi vrednic de ea, celui dispus să o iubească și să se îngrijească de sănătatea dânsei, de aceea, împăratul dădu sfară în țară cum că, la palat se va organiza un banchet la care sunt invitați toți prinții din țările vecine, dar pot participa și străjeri sau oameni de rând.

Când veni ziua festivă, curtea palatului s-a umplut de calești, care mai de care mai frumoase, încât și podul de aur, aflat la intrarea în palat, a devenit neîncăpător. Petrecerea a fost deschisă de un dans al împăratului și al împărătesei, apoi toată lumea s-ar distrat, a mâncat și a băut pe săturate. Prințesa noastră a făcut furori cu ținutele ei deosebite, a dansat cu toți fiii de împărați, dar dintre toți, cel mai mult îi plăcu de fiul unui comandant de oști, acesta i-a atins inima prin comportamentul și prin simplitatea sa. Dar, atunci când petrecerea era în toi, prințesa se prăbuși la pământ ca secerată, într-un somn adânc și nici un doctor nu o mai putu trezi.

Îndurerat, împăratul a rugat mulțimea, dacă știe cineva vreun leac care să o readucă la viață, dar nimeni nu a putut face nimic. Cu inima frântă de durere, fiul comandantului de oști s-a urcat pe calul său și a pornit într-un galop nebun, poate-poate va uita de amărăciuna din suflet. După puțin timp, acesta a observat, cum in lateralul său, zbura de zor o turturică, care îi ceru puțină apă, pentru că era tare obosită și însetată. Flăcăul nu a stat pe gânduri, și-a strunit bidiviul și a descălecat. A pus puțină apă în căușul palmei și i-a dat turturicii să bea, apoi îi dădu și câteva firimituri de pâine. Turturica, l-am întrebat de ce este atât de îngândurat, iar când a aflat toată tărășenia, i-a împărtășit cavalerului că ea știe un izvor cu apă vie, capabilă să readucă la viață pe oricine. Fericit, flăcăul a încălecat, și-a umplut plosca cu apă vie de izvor, a mulțumit din suflet și într-un suflet a purces către aleasa inimii sale.

Ajuns in fața împăratului, i-a înmânat prețioasa apă, i-au umezit buzele prințesei care imediat s-a trezit, veselă și sănătoasă cum nu a mai fost niciodată până atunci.

Fericiți, împăratul și împărăteasa s-au decis să lase inimile celor doi să se unească, pentru că îngrijire mai bună decât un suflet sincer și bun nu exista și nici nu poate fi cumpărat cu bani.

După o nuntă ca în povești, tinerii însurăței au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Alte întrebări interesante