Alcătuiți un eseu în care sa prezentați consecințele cuceririi Daciei de către romani. Urgent!!! DAU COROANĂ!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Războinicii daci rămaşi în afara graniţelor Daciei Romane nu au fost nişte vecini comozi pentru noii cuceritori. Din contră, din cauza răscoalelor şi a raidurilor frecvente, romanii au fost nevoiţi să se retragă la sud de Dunăre, abandonând provincia la aproape două secole de la cucerire. De altfel, dacii liberi au făcut zile negre romanilor în toată regiunea Balcanilor.
De multe ori istoria Daciei după cucerirea romană este prezentată ca o perioadă de linişte, în care dacii sunt romanizaţi, adică ajung să împărtăşească valorile culturii latine. Toată această perioadă de prosperitate şi schimb cultural este, conform aceleaşi variante încetăţenite în mentalul colectiv, perturbată de triburile migratoare ale Antichităţii Târzii. În realitate viaţa pe teritoriul Daciei nu a fost niciodată liniştită.
Cucerirea centrului politic şi religios al fostului regat dacic şi transformarea lui în provincie romană nu a fost sfârşitul luptelor dintre daci şi romani. De altfel cel de-al doilea război dacic, din 105-106 d HR, nu a fost şi ultimul. Mai precis au fost consemnate nu mai puţin de 23 de războaie între daci şi romani după 106 d HR.
Triburile sălbatice ale dacilor liberi
După cucerirea Daciei în 106 d HR, doar zona de astăzi a Transilvaniei intra în componenţa noii provincii romane. Dincolo de frontierele Daciei romane, în special în ţinuturile Moldovei, Maramureşului de astăzi şi chiar nord-estul Munteniei se aflau triburi dacice rămase necucerite. Erau neamuri sălbatice şi deosebit de războinice care nu au pregetat să se alieze sau să intre în vaste confederaţii cu alte neamuri barbare pentru a aduce foc şi moarte Romei. Unul dintre aceste triburi a fost cel al costobocilor. Conform geografului antic Ptolemeu, costobocii locuiau zona de nord a României de astăzi, dar şi o parte din teritoriul actual al Ucrainei şi Poloniei. Mai precis, aşa cum arăta geograful antic, aceştia locuiau zonele de nord-est ale Daciei, adică astăzi ale Maramureşului, Bucovina, dar şi zone din vestul Ucrainei şi sudul Poloniei.
Era neamuri deosebit de războinice şi erau fără îndoială daci, după cum o dovedesc descoperirile arheologice. Mai ales că ei sunt purtătorii civilizaţiei Lipiţa, o cultură specific mediului dacic. Se ocupau cu agricultura, creşterea animalelor, dar şi cu meşteşugurile, fiind totodată şi foarte buni războinici. În apropierea costobocilor, dar tot în zona de est a arcului carpatic, trăia un alt neam războinic al dacilor liberi. Se numea carpi, ceea ce ar însemna cel mai probabil ”munte” sau ”stâncă”. Aceste triburi locuiau zona Moldovei de astăzi, fiind atestaţi pe un areal întins. Vestigiile acestor daci războinici au fost scoase la lumină de arheologi la Cucorăni (judeţul Botoşani), Băiceni (judeţul Iaşi), Poiana-Dulceşti (judeţul Neamţ), Văleni (judeţul Neamţ), dar şi alte încă 113 necropole şi aşezări. Pe lângă aceştia, pot fi menţionaţi dacii liberi din nord-estul Munteniei, dar şi dacii mari din zona Zarand, Satu Mare. Toate aceste triburi erau sedentare, practicând agricultura, dar deopotrivă şi războiul. Iar principalul lor duşman a rămas Roma.
Război şi sânge în Dacia romană
Aceste triburi sălbatice plecau după pradă în provinciile romane. Atât costobocii, cât şi carpii, alături de neamuri germanice sau sarmatice, atacau cu sălbăticie teritoriile Imperiului. În primul rând fiindcă erau bogate, pline de pradă. De altfel, războaiele dintre daci şi romani nu s-au oprit în 106 dHR, şi după cum arată izvoarele antice ele au continuat cu furie încă mai bine de o sută de ani. Bineînţeles fără să aibă nici de departe amploarea primelor conflicte militare. După 106 d Hr sunt mai mult incursiuni masive de pradă. Nu mai puţin de 23 de conflicte armate violente între daci şi romani, culmea, în special la graniţele sau pe teritoriul Daciei romane, au fost consemnate. Primul dintre acestea are loc la moartea lui Traian în 117 dHR, atunci când dacii supuşi se revoltă împotriva noilor stăpâni. De acest prilej profită dacii liberi, în special carpii, care năvălesc împreună cu sarmaţii în Dacia romană. Invazia este atât de puternică, iar luptele atât de sângeroase, încât guvernatorul Daciei, Bassus, este ucis în luptă.
Cu greu împăratul Hadrian îi respinge şi ordonă arderea podului de lemn de peste Dunăre, tocmai pentru a-i împiedica pe războinicii daci să ajungă în Moesia. În 156-157 dHR, după ani de frâmântări surde şi incursiuni de mică amploare, are loc o nouă invazie a războinicilor daci. De această dată legatul Daciei Superior reuşeşte să-i respingă. Pentru a preveni incursiunile costobocilor în special este ridicat un noul val de pământ şi piatră pe Someş şi Cris.