alcătuiți un mic text tilul sa fie pădurea deasă
Răspunsuri la întrebare
Azi , mi-am pus în gând să exploreze păduricea ce se profilează la marginea satului meu .Am pornit incantat pe drum și am rămas impresionat de copaci , flori , tot peisajul era sfâșiat din oglinda pura a simplității . Pasarele cântau , insectele împărtășeau voioșie , iar florile emanau un parfum aromatic . Acea pădure deasă înseamnă un colt frânt din rai , o icoană a purității , sau o mica rămășiță din sufletul neprihănit al purității , totul era divin .
Acei arbori cu ramuri dese , in care se ascundeau câteva pasarele , acele cupe de flori , in care își aveau casa câteva buburuze frumos pictate , sau micile scorburi in care își duceau viața câteva dintre animăluțele acelei păduri dese , pline de viețuitoare și îmbibată de un aer proaspăt și veșnic .
Pădurea deasă
------------------------
Brâul de tei ce înconjoară codrul își împrăștie mireasma acum la mijlocul lui mai și parcă te îmbie să treci dincolo, să pătrunzi în inima sa.
După ce treci de tei și te afunzi în pădure simți răcoarea ce te-mbrățișează. Cântul păsărilor pare a fi, alături de foștetul frunzelor, singurul sunet ce parcă te-mpresoară.
Pășesc pe pământul reavân și simt cum pătrunde în mintea mea toată frumusețea pădurii. Feriga tremură ușor, mișcându-și micuțele frunzulițe ce par atât de fragile, dar cât de puternic e prinsă planta de pământ! Stejarii seculari abia mai lasă câte o rază să atingă pâmântul, trecând prin desișul frunzelor palmate și în acele locuri un pui de stejar se înalță semeț pentru a atinge cerul.
Găsesc o pajiște micuță, chiar în inima pădurii și simt nevoia să-mi odihnesc trupul chiar acolo pe iarba de un verde proaspăt, crud.
Închid ochii și încep să visez: ce frumusețe!
Printre cântul păsărilor și foșnetul frunzelor parcă își face loc un sunet nou: un susur timid. Mă ridic și pornesc condus de sunet: o minune! Un pârâiaș ce susură ușor, parcă șoptește un vers despre fumusețea codrului pe care îl străbate. Mă așez pe malul lui și admir curgerea-i ce pare pe alocuri de argint.
Aș putea râmâne aici și o veșnicie și tot nu m-aș mai sătura să te admir, atât ești de frumoasă, pădure deasă!