Question

Alcatuiti un text narativ referitor la o intamplare din trecutul indepartat !



va rog frumos , am nevoie rapid !

Answer 1

  Odată, pe când lumea avea un trai total diferit de cel de acum, pe vremea rochiilor lungi și a umbreluțelor delicate din dantelă, bunicii mei s-au cunoscut. 
  Ne povestea adesea bunicul cum, într-o zi frumoasă de mai, când mergea grăbit spre locul de muncă, din neatenție a dat peste o domnișoară tânără și ea, tot grăbită. Domnișoara s-a supărat așa tare și s-a înroșit la față atât de tare încât parcă, parcă ai fi putut să o confunzi cu o pătlăgică. 
-Domnișoară, îmi pare rău! Mă pot revanșa la un ceai? Desigur, dacă îmi acceptați invitația... Spuse bunicul, încurcat.
-Sper să nu vărsați și ceaiul pe mine, domnule! O să fiu mâine la ora 16:00 la Ceainăria doamnei Șarlot, spuse fata, zâmbind și plecând în grabă mai departe.
 La întâlnire i s-a părut mai frumoasă ca întâia oară și abia a putut să-și găsească cuvintele potrivite. Au vorbit despre multe și au pierdut noțiunea timpului. Parcă se cunoșteau de-o viață! Din acea zi s-au văzut aproape zilnic la ceainărie, își scriau scrisori când era el în armată și după doi ani de prietenie frumoasă și sinceră, s-au căsătorit.
 Întâlnirea cu bucluc a bunicilor va rămâne întotdeauna o amintire haioasă de povestit generațiilor viitoare și un tablou al trecutului îndepărtat.

Answer 2

Seară de poveste


Cerul se joacă-n unde, coborând spre seară. Privirea se scaldă până departe-n munte şi gândul, gândul întoarce tot gând.
Auzisem de la moşul meu drag durerea, iar de la mama doar oftatul, pe bunica însă a zâmbi n-o văzusem niciodată.
Avuseseră un fecior- Gheorghe- pe al său nume de botez, fratele mamei. Era vrednic, şi frumos, şi ascultător aidoma celorlalţi prunci ai casei. Şi creşteau cu toţii în dragoste şi cuvânt.
Unchiul Gheorghe le-a făcut promisiune că va face o casă mai mare, aşa ca pentru două familii cu porţi cioplite şi cerdac sănătos, cu-n leagăn unde îşi vor odihni anii.
Cuvântul cuvânt, dar crucea cruce.
Şi-ntr-o bună zi, grănicer fiind a fost împuşcat şi toată medicina de atunci neputincioasă  a fost.
Era tot mai ca acum, când unchiul Gheorghe a cuprins cerul şi bunica ... bunica n-a mai suportat a vedea iarba fragedă niciodată în curtea-i prea arsă. Şi ... sare arunca să nu mai crească până-ntr-o vară ...
Cândva, moşul meu drag mi-a spus povestea din bătrânul cerdac cu vocea-i caldă şi joasă, a suflet bun, bun şi drag. Bunica însă bunica, auzindu-l tăios i-a rostit:   ,, ... lasă, băiata în pace, măi omule!"
De atunci, cerul se tot joacă şi-n seară, şi-n zori, iar timpul întoarce tot ani, ani cu  luni frumoase, luni şi de mai.