alcetuiti o povestire , fantastica in limita la o pagina
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Licuricii, zâna și piticul
Mia stă în casă savurându-și pranzul.
Deodata vede o lumina puternică. Ieși repede din casă uitandu-se in jur. Erau mii de licurici lucitori care se învârteau in sincron. Mia s-a minunat văzându-i. Îi urmărește de-a lungul potecii care duce la o pădure. Razele minunate ale soarelui pătrundeau printre crengile copacilor împodobite cu mii de broșe in culori calde. Animalele vioaie alergau vesele pe ici, pe colo și minunandu-i privirea. Miei ii plăceau toate minunile pădurii și privea animalele ca pe niște mici vietăți care, CU SIGURANȚĂ, NU SUNT CU NIMIC MAI PREJOS DECAT OAMENII! Întâlni un mic arici căruia îi săngera lăbuța. Privirea ei caldă îl făcu pe arici să nu se teamă. Mia îi văzu bucuria de pe chip. Îl luă la ea și își continuă drumul. După mult mers, Miei i se făcu somn și adormi pe pajiște. Se trezi într-o căscioară într-un copac. Mia văzu o ființă cu un chip măiastru, cu un zâmbet frumos și o privire visătoare. Era o zână! Lângă ea, un piticot stătea cu ea la masă. Piticul avea o căciuliță roșiatică plina cu praf din mină. Chipul lui era aspru. Privirea lui încruntată o făcea pe Mia sa se teamă:
-Unde mă aflu?
-Nu-ti face griji! Ești în siguranță!
Mia stă în casă savurându-și pranzul.
Deodata vede o lumina puternică. Ieși repede din casă uitandu-se in jur. Erau mii de licurici lucitori care se învârteau in sincron. Mia s-a minunat văzându-i. Îi urmărește de-a lungul potecii care duce la o pădure. Razele minunate ale soarelui pătrundeau printre crengile copacilor împodobite cu mii de broșe in culori calde. Animalele vioaie alergau vesele pe ici, pe colo și minunandu-i privirea. Miei ii plăceau toate minunile pădurii și privea animalele ca pe niște mici vietăți care, CU SIGURANȚĂ, NU SUNT CU NIMIC MAI PREJOS DECAT OAMENII! Întâlni un mic arici căruia îi săngera lăbuța. Privirea ei caldă îl făcu pe arici să nu se teamă. Mia îi văzu bucuria de pe chip. Îl luă la ea și își continuă drumul. După mult mers, Miei i se făcu somn și adormi pe pajiște. Se trezi într-o căscioară într-un copac. Mia văzu o ființă cu un chip măiastru, cu un zâmbet frumos și o privire visătoare. Era o zână! Lângă ea, un piticot stătea cu ea la masă. Piticul avea o căciuliță roșiatică plina cu praf din mină. Chipul lui era aspru. Privirea lui încruntată o făcea pe Mia sa se teamă:
-Unde mă aflu?
-Nu-ti face griji! Ești în siguranță!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă