Question

Am de făcut o poveste fantastică de 20-25 rânduri,cu un personaj fantastic,la persoana I.

Answer 1

           Naufragiul


Ploua; ploua leneș, deșirat, meticulos. Mă simțeam uitat,  în mantia mea

verde translucid. Ființele dominante ale planetei se ascundeau pe sub

streșini întâmplătoare. Deasupra, pe creanga unui copac, stătea zgribulită
 
o pasăre, despre care am aflat repede că se numea porumbel.
 
M-am așezat, ferit, aproape de ea , apoi și mai aproape. Pasărea nu dădea
 
nici un semn că mi-ar fi simțit prezența, ceea ce însemna că mantia mea

verde translucid funcționa stabil. Eram, deci, perfect camuflat ! 

Am scanat emisiile cognitive și am aflat că pasărea era tristă. 

M-am apropiat și mai mult, apoi am tras porumbelul sub mantia mea verde
 
translucid . Câteva secunde nu s-a -ntâmplat nimic, dar, încet-încet am

perceput  raze subtile de reală fericire. Porumbelul adormise, tristețea

dispăruse; visa că afară e soare, cerul este senin, iar el zboară

liber peste văzduhuri. Un sentiment calm plutea peste lumea din jur, iar

ploaia plecase . Oamenii se mișcau grăbiți, poate pentru a recupera timpul

cât au stat departe drumuri, de gânduri, de speranțe, departe de ploaie.

Porumbelul s-a trezit brusc și am sesizat o intensă agitație a sinapselor

neuronale, apoi am decriptat mesajul repetat stăruitor :
 
"sunt naufragiat... sunt naufragiat..."
 
Pe ramurile copacului a apărut alt porumbel, apoi altul, apoi altul ... apoi alții,
 
care se roteau pe deasupra.
 
Și i-am scanat pe toți, dar nu am înregistrat decât  nedumerire, o ușoară sfială,

 o mare nedumerire, iar sfială ...

Era clar că mantia mea verde translucid permitea trecerea mesajelor emise

de porumbelul din interior, doar atât, restul era vid. Am reținut urmele

activității neuronale ale acestor minunate păsări și am eliberat porumbelul

alături de semenii lui. O imensă sferă de lumină tremurătoare s-a înregistrat
 
pe monitoarele aferente mantiei mele verde translucid, iar aerul devenise,

pentru câteva fracțiuni de secundă,  un fericit curcubeu. Porumbeii zburau
 
acum în stol, cu ochii larg deschiși, admirând nemărginirea albastră a

cerului de vară.