am de facut un basm sunt clasa a 6
Răspunsuri la întrebare
În
ajunul Crăciunului, afară ninge liniștit,pomii sunt acoperiți de o plapumă de
albinuțe albe, casa miroase a bunătăți…iar eu stau și privesc bradul împodobit cu
frumoasele globulețe de argint.
Norii încep să se cearnă în steluţe argintii. Zăpada se aşterne ca o mantie albă şi strălucitoare. Soarele nu mai este darnic şi nu mai are putere. Copacii de zahăr se găsesc ici acolo ca și cum ar fi rupți din altă poveste.
Cum este Ajunul, copii se gândesc la ceea ce vor primi de la Moșul cel darnici, dar la marginea satului se află o căsuță din lut cu acoperiș din paie. În ea trăiesc cinci suflete .O foame nemărginita se citește in ochii lor, care niciodată nu au licărit. Pentru ei o legumă banală se vede pe masa o dată pe lună. Va-ți gândit vreodată câtă fericire poate aduce o coajă de pâine pe care o aruncați fără nici un gând la tomberon? Ei bine aici oamenii se întrețin cu atât de puțin. Prichindeii iau îmbucături cât mai mari , le e frică să nu care cumva un nene să vină și să le fure ceea ce au în mână. Tristețea și neputința se simte parcă și în adierile vântului, care trec prin pletele frumoaselor fete. După un deal, locuințele sunt ascunse și de privirea lui Dumnezeu. Cine are o casă a sa, aici e considerat avut, căci..da…se poate și mai rău. Copilașii nici nu îndrăznesc să se gândească la daruri. Nici măcar nu știau că pe 25 decembrie acum mulți ani în urmă, s-a născut Iisus Hristos. Un prunc micuț, care a apărut pe lume într-un loc rece, dar care a făcut minuni cu bunătatea sa .A separat binele de rău și a arătat dragostea față de aproapele. Poate că dacă știau, își umpleau puțin inima cu speranța că prin bunătate vor fi și răsplătiți. Nu aici, dar poate în lumea lui Dumnezeu, unde toate visele se îndeplinesc. Dar până atunci trebuia ca a doua zi să meargă la cerșit cu speranța că vor avea bani de o ciocolată.
Coincidență sau nu….în Ajunul Crăciunului unul dintre prichindei se gândește să se uite pe fereastră. Dar când dădu cu o privire mai atentă, văzu o sclipire în depărtare, care se apropia tot mai repede de el. Se sperie și îl trecu un fior rece pe șira spinării, dar totodată un sentiment de fericire căci și-a adus și cineva aminte că există.
- Oare acei oameni vin la noi, mamă?
- Nu știu puiule, dar te sfătuiesc să nu îți faci speranțe!Nu-ți fă vise, căci se vor nărui mai devreme sau mai târziu…
- Nu ai dreptate…mi-am pus o dorință la stea și am văzut că a licărit.
- Și dacă a licărit, cu ce te ajută pe tine?
- Azi doamna ne-a citit o poveste despre un copil care și-a pus o dorință la steaua norocoasă și acea dorință i s-a îndeplinit, mie de ce nu mi s-ar îndeplini?
- Basmele, dragul meu fiu, se bazează pe ficțiune.
- Și ce înseamnă ficțiune?
- Adică ceva ce nu este real.
- Eu cred că se va îndeplini, iar atunci o să dovedesc faptul că nu ai dreptate.
- Dar ce dorință ți-ai pus?Văd că ești chiar foarte fixat pe părerea ta!
- O să vezi la momentul potrivit.
- Dacă zici tu!
Băiatului parcă i-a mai dispărut o părticică din speranță, dar cu lacrimi în ochi, încă își mai susținea ideea. A rămas cu ochii ațintiți spre acel punct din depărtare, ca și cum încerca să vadă fețele oamenilor de la câțiva kilometri. Mama sa intră în cameră și cu o voce blândă încercă să îi mai distragă atenția:
- Și cum a fost astăzi la școală? Ce note ai luat?
-A fost bine, am luat un 10.
- Bravo, mă bucur că ai învățat!
Mama plecă, iar băiatul rămase în lumea lui. După vreo oră se aud bătăi la ușă. Copilașul deschise ușa cu un tremur de mână. În cămăruța au intrat niște domni, în adevăratul sens al cuvântului ce i-au oferit familiei o casă cu toate condițiile și mâncare pentru o jumătate de an. Copilul a început a plânge de fericire. Știa că mâine nu va sta în frig pentru 2 lei ci va sta la căldura sobei jucându-se cu un camion roșu.
- Vezi mamă?Uite nu ai avut dreptate!
- Încă ți-ai păstrat opinia, chiar dacă eu te-am descurajat?Cred că tu ai un suflet mare și nu te vei lăsa ușor prins de răutățile oamenilor. Se vede că ai o educație bună, primită de la doamna ta învățătoare.
- Abia aștept să văd noua noastră casă…steaua mi-a ascultat dorința.
- Nu steaua, ci Dumnezeu te-a ajutat!Mulțumește-I Lui!
Cu lacrimile în ochi au lăsat în urmă căsuța mică și ponosită, dar totodată și o parte din ei, pentru că aici au avut momente de fericire, de tristețe sau chiar de mândrie, nu pentru avuția materială, cât pentru cea sufletească. Copilul a lăsat o mărgeluță pe pervazul de lemn, ca o amintire și un semn pentru oameni, cu semnificația că aici au trăit oameni, ce poate în viitor le vor salva viețile sau le vor da o educație aleasă și altor copilași.
Fulgul de nea, minunea naturii, căzu mai des peste urmele lăsate în zăpadă de pașii grăbiți ai oamenilor, făcând și mai melancolică atmosfera deja fără cuvinte.