Limba română, întrebare adresată de Utilizator anonim, 9 ani în urmă

Am nevoe de o legenda despre pasari

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de sandrinus
1
legenda privighetorii-Aedon.sotia regelui Tebei Zethos,fiind orbita de invidie fata de Niobe,cumnata sa,care avea sase fii si sase fiice,a incercat sa-l ucida pe cel mai mare dintre copiii acesteia,Amaleu.In urma unei greseli nefericite,Aedon l-a omorit pe Itylos.singurul ei fiu.lui Zeus i s-a facut mila de ea si a transformat-o in priveghetoare(in greaca,aedon inseamna "priveghetoare").oamenii din antichitate interpretau cintecul duios si melancolic al priveghetorii ca pe plinsul neconsolatei Aedon dupa copilul pierdut.

sandrinus: Erau odata doi frati ramasi de mici fara tata si fara mama. Pe unul il chema Ion si pe celalalt Cucu.
Si, de la o vreme, daca au vazut ca nu au cu ce sa traiasca, au plecat si ei in lume, doar or gasi un trai mai bun.
Si au mers ei cale lunga, zi intreaga. Cand sa treaca printr-o padure, iaca le iese inainte un lup. Baietii se speriara si au luat-o la fuga, saracii, care incotro au vazut cu ochii, Ion intr-o parte si Cucu intr-alta.
Pe innoptate, Ion s-a potolit din fuga si a inceput sa-si caut
sandrinus: aceasta e legenda cucului
alexandroiulia: scuze ca ma bag dar scrie legenda privighetori
sandrinus: Pe innoptate, Ion s-a potolit din fuga si a inceput sa-si caute fratele. Du-te incoace, du-te-ncolo, cata-l spre rasarit, spre apus, degeaba! Cucu nicaieri. Si a inceput Ion sa planga cu lacrimi si sa-l strige cu glas asa de tanguitor, ca ar fi miscat si pietrele: Cucu! ... Cucu! ... Cucu! ... Cucu! ...
Si a cutreierat el o saptamana de zile drumurile, campiile, muntii si padurile, intreband din om in om, din sat in sat, dar zadarnica i-a fost osteneala. Slabise bietul baiat si se uscase de nu-l
sandrinus: i a cutreierat el o saptamana de zile drumurile, campiile, muntii si padurile, intreband din om in om, din sat in sat, dar zadarnica i-a fost osteneala. Slabise bietul baiat si se uscase de nu-l mai cunosteai, dar el tot nu se lasa si striga mereu: Cucu! Cucu! Cucu! Cucu!
S-a intamplat ca intr-o zi a trecut pe acolo Dumnezeu cu Sfantul Petre.
- Doamne! Ce suferinta o fi pe copilul asta, de se trudeste atata? Il vezi cum a slabit? Numai oasele-i de el, saracul!
- Ce sa fie, Petre! A avut si el un
sandrinus: - Ce sa fie, Petre! A avut si el un frate si l-a pierdut. Acum il cauta pe toate drumurile si-l plange.
- Fie-ti mila, Doamne, de el si il usureaza, fa-l pasare ca sa nu se mai trudeasca atata, caci pasare fiind, poate l-o gasi mai repede.
- Fie cum zici tu, Petre.
Si Dumnezeu facand niste semne cu mana, indata copilul acela s-a prefacut intr-o pasare si svarrr ... in zbor spre padurea vecina. De acolo, prin gradini si peste campuri tot strigand mereu: Cucu! Cucu! Cucu! Cucu!, pasarea cantatoare
sandrinus: Cucu! Cucu! Cucu! Cucu!, pasarea cantatoare a gradinilor si a padurilor numita asa dupa cantecul ei « cucu, cucu ». Si canta « cucu, cucu », de la inceputul primaverii si pana la sfantu’ Petre, iar de atunci raguseste de atata strigat zadarnic. Tocmai la anul va incepe iar. Si asa va striga cat ii lumea, pe frate-sau, caruia cine stie unde i-or fi zacand oasele, dupa intamplarea cu lupul.
alexandroiulia: asa mai da
alexandroiulia: dar e cam trista povestea
Alte întrebări interesante