Limba română, întrebare adresată de Utilizator anonim, 9 ani în urmă

am nevoe de o poezie despre furnica


elenamadalina96: Compusa de tine sau de la autori?
Utilizator anonim: nu importa
Alfa2002: O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură
Duse, harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Aşezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de elenamadalina96
6
De când soarele răsare,Printre pietre pe cărare,Merge furnica–ncărcată,Ducând hrana preferată. Este harnică furnica,Cară-ntruna mititica.De e cald, de e răcoare,Ea este tot călătoare. Chiar pe crepet-la amiazMunceşte-fără răgaz.Urcă zilnic şi coboară,De cu zori şi până-n seară.

Lorefana22: De cu zori şi până-n seară,
Furnicuţa boabe cară
Pentru al său muşuroi...
E mai harnică ca noi!

Cară boabe numeroase
Pentru zilele geroase...
Tricotează zi de zi,
Haine pentru-ai săi copii.

Are cămăruţa plină
Şi munceşte zi-lumină,
Ca sa aibă-ndestulare,
Iarna, cât o fi de mare.

Căci de-o fi nepregătită,
Puii cum şi-i mai alintă?!
Ea-i învaţă să muncească,
Viaţa-n sârg să şi-o trăiască.
Răspuns de victiti
1
                                                  O furnica
O furnica mica,mica,
Dar infipta va sa zica,
Ieri la pranz,mi sa urcat
De pe visinul uscat,
Pe picioare,pentru caci
Mi le-a luat drept niste craci.
Alte întrebări interesante