Am nevoie de ajutor
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Dă-i tu un titlu
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc de aseară este ca eram cu mama în camera mea. Nu! Știu, nu e bine sa dormi cu părinții, trebuie sa fii independent, însă am avut un cosmar! Apoi, m-am trezit aici, în pădure...
Toată noaptea, pe când stăteam pe piatra rece și aspra din fata unui arbore mare, am auzit foșnet și bețe care se rup sub pași apăsați. Nu am dormit deloc, stand cu garda sus tot timpul.
De la 5 dimineața până acum nu se mai auzise nimic, însă.. Acum.. E mult mai rău. E mult mai aproape.. Și îmi e frica.
Ma ridic în picioare cu un bat în mana dreapta și o piatra în mana stanga și aștept ca cineva sa își facă apariția, oricine ar fii.
Nu aștept mult și un om se ivește de după un salcâm. Era bătrân și semăna izbitor de mult cu Merlin, vrăjitorul descris în cartea bunicii despre Regele Arthur. Știți, acel om care a scos sabia din piatra și a devenit rege.. Nu mi-a plăcut atât de mult. Au fost atâtea clișee.
- Bună, ma ajuți te rog?
- Cine ești, rabufnesc eu speriata.
- Sunt Merlin, Vrăjitorul. spune mandru.
- Da, și eu sunt un vârcolac. spun încercând sa nu arat speriata.
- Nu ma crezi?
- Nu, normal ca nu.Unde e mama. Unde îmi sunt părinții.. Unde sunt eu?!ma abțin sa nu tip și sa plâng.
- Sunt acasă. Încă dorm. Deci hai sa ne grăbim. Te voi duce eu înapoi. Promit.
Bătrânul nu e de încredere, însă voi face tot posibilul sa ma întorc acasă.
-Sigur..
Mergem prin pădure aproape jumătate de ora. În acest timp bătrânul a încercat sa ma convingă ca el e Merlin, Vrajitorul.
După aproape o ora de mers nestingherit prin pădure așa-zisul Merlin spune:
- Am ajuns la castel.
-Ce?
-Castelul lui Arthur. Spune și își îndreaptă toiagul spre stanca din fata noastră.
Aceasta se deschide.
-Cum..
-Ți-am spus ca sunt vrăjitor!
Nu mai spun nimic. Doar îl urmez pe Merlin prin deschizatura din stanca.
După câteva secunde de întuneric total o lumina orbitoare și-a făcut apariția.
-Asta e..
-Castelul lui Arthur.
-E minunat!..
-se pare ca trebuie sa pleci.
Un bipait ciudat vine de nicăieri.
-Tine asta, îmi întinde o brățară pe care o pun la mana. La revedere! Sa nu ne uiți!
ȘI dispare...
Mama ma trezește și îmi spune ca trebuie sa plecam la bunici.
Sa fi fost doar un vis?Nu! Brățară e încă la mana mea.