Question

am nevoie de ajutor !
de ales 5 povesti și să la povestiți !!
am sa dau coroana de la cel care îmi trimite cele 5 povești și le va povesti .(nu contează cât de lungi sunt)(puteți să scrieți și mai puține )​

Answer 1

 PRIMA POVESTE-Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună bucată de timp nu mai găsea nimic de mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.

Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mai găsi ceva, șoricelul a dat peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbului atât de apetisant pe care îl găsise. A găsit o mică gaură în coș și s-a strecurat prin ea cu ușurință. Visul său devenise realitate!

Șoricelul a început să mănânce porumb. Fiind foarte flămând, a mâncat o cantitate imensă. Îi era tot mai greu să se oprească și a continuat să mănânce fără limite.Doar că mâncând din porumbul pe care cu greu îl găsise șoricelul se făcea tot mai mare și mai mare. Acum era aproape rotund și abia se mai putea mișca.

Când a încercat să iasă din coș, șoricelul a realizat că nu mai poate să facă asta. Acum era prea mare ca să mai poată ieși prin gaura prin care se strecurase în coș. Pe alături trecea un șobolan care auzind cum se vaietă șoricelul l-a luat în zeflea dându-i și un sfat: „Așteaptă până vei slăbi din nou ca să ieși la libertate!”.

A DOUA POVESTE-Undeva într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân care avea un măgar. Măgarul îl ajuta pe stăpânul său care din când în când mergea la târg, iar animalul era nevoit să care greutăți mari. Măgarul nu era niciodată mulțumit de hrana pe care i-o dădea stăpânul său. Nevoit să își caute singur de mâncare, măgarul a fugit pe câmpul din apropiere și a mâncat toate legumele care i-au ieșit în cale.

Într-o noapte, măgarul a întâlnit în drumul său un șacal și imediat s-a împrietenit cu acesta. Au ajuns împreună pe câmp și au găsit o cultură frumoasă de castraveți. Cei doi prieteni au mâncat toți castraveții pe care i-au găsit și erau extrem de mulțumiți că își umpluseră burțile.

Într-o altă zi, după ce s-au înfruptat din nou dintr-o recoltă zdravănă de castraveți, măgarul a început să cânte. Șacalul și-a avertizat prietenul să nu mai cânte pentru că face zgomot și vor fi prinși. Măgărușul nu l-a ascultat pe prietenul său și a continuat să cânte. Șacalul a sărit atunci peste gard și a rupt-o la fugă, fără să îl mai avertizeze pe noul său tovarăș că vor fi în pericol dacă nu încetează.

Auzind un măgar cântând pe câmp, paznicul s-a trezit și nervos s-a dus să prindă măgarul care intrase pe câmpul său. Speriat, măgarul a fugit. După ce s-a îndepărtat suficient cât să nu mai poată fi ajuns de paznic, măgarul s-a oprit și a realizat că este singur într-o lume hainp deoarece a greșit și nu și-a ascultat prietenul care îi dăduse un sfat bun.

A TREIA POVESTE-Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.

Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat. A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile. Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc afectate, stăteau mândre în pământ.

„Amândoi am cultivat aceleași plante, eu chiar am avut mai multă grijă de ele decât ai avut tu de ale tale, le-am pus chiar și multă apă. Totuși plantele mele au fost smulse din rădăcini, în timp ce ale tale nu au pățit nimic. Cum e posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.

Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă atenție și apă, dar din această cauză ele nu au mai fost nevoite să muncească. Tu ai făcut ca totul să fie mai ușor pentru ele. În timp ce eu le-am dat doar o cantitate suficientă de apă și am lăsat ca rădăcinile lor să caute mai multă. Și, datorită acestui lucru, rădăcinile lor au mers în jos și asta a făcut ca ele să fie mai puternice. De aceea plantele mele au supraviețuit.”

AM SCRIS DOAR 3 SPER CA ITI PLAC.SRRY DACA SUNT PREA LUNGI