Question

Am nevoie de ajutor la exercitiul ,,Scriere creativa" va rog. Multumesc.

Answer 1

Mi-am început călătoria înainte de răsăritul soarelui. Trebuia să străbat minim o cincime din drum pe parcursul primei zile, altfel nu aș fi ajuns la timp la curtea regelui mongol.
Drumul meu a început din sudul Chinei, provincia mea natală. Am început să urmez Drumul Mătăsii la ordinele regelui Chinei. Surprinzător, trebuia să livrez o cantitate considerabilă de mătase de cea mai înaltă calitate. Și încă trebuie. Am mai puțin de o lună la dispoziție și sper că îmi voi duce la bun sfârșit misiunea, căci altfel pedeapsa pentru mine va fi capitală.
Caravana îmi era condusă de două cămile amărâte. Regele a socotit că dacă voi parcurge drumul dându-mă drept un sărac negustor șansele să fiu prădat de hoți sunt mai mici. I-am dat dreptate atunci, dar acum, văzându-mă pe drumul ăsta abrupt și aproape pustiu, simt cum sângele începe să îmi gonească prin vene și inima stă să îmi iasă din piept. Tresar la cel mai mic zgmot și mă întreb dacă voi reuși să îmi duc la capăt misiunea sau voi muri pe drum. Acum că mă gândesc mai bine, cred că aș prefera să fiu ucis de o bandă de tâlhari decât de un soldat bine antrenat care îmi poate despica creștetul capului cu o singură lovitură precisă de sabie.
Am poposit abia la asfințit. Eram mor de foame și simțeam cum voi leșina de sete în scurt timp. Pădurea în care mă aflu acum are un mic pârâu din care am putut să beau apă până nu am mai putut înghiți. Am mâncat niște orez și am hrănit cămilele. Acum mă voi duce la culcare. Sper să prind ziua de mâine.



Abia dacă am reușit să închid un ochi noaptea trecută. Cămilele păreau speriate. Nu au tăcut toată nopatea. În fine, acum ar trebui să mă pregătesc de plecare. Mă așteptă o zi lungă și grea.
Am revenit. E trecut de ora prânzului și mi-am permis să poposesc timp de câteva ore. Am ieșit din pădure până la amiază, ceea ce înseamnă că am parcurs aproximativ un sfert din drum. Până acum m-am întâlnit cu un negustor foarte drăguț și fiul lui. Au zis că fac parte din familia Hui și vin tocmai din Coreea. Ce oameni drăguți. Mi-au oferit chiar și o broșă superbă pe care am de gând să i-o dăruiesc soției mele când mă voi întoarce acasă. Dacă voi ajunge viu. Oricum, nu mi-au luat mult pe broșă, adică un săculeț de monede nu se compară cu valoarea bijuteriei. Au zis că e din aur pur și încrunstată cu diamante. Ce oameni drăguți. Acum ar fi mai bine să mă unesc din loc, cămilele încep să se agite.
Coreeni ăia afurisiți m-au păcălit. Am vorbit cu o doamnă de la un han de renume dintr-o provincie din centru și mi-a zis că broșa e făcută din argilă. Arunc blesteme asupra familiei lor de o oră în continuu. Hangița râde cu poftă de mine. Mai bine merg la culcare și încerc să mă calmez. Dacă mai dau de ei jur că îi fac praf cu mâinile mele.



De o oră tot încerc să strig după ajutor. Țip din toți rărunchii, dar nu mă aude nimeni. Sunt blocat sub stânci. A avut loc un seism. Cămilele, dragele de ele, cred că au murit până acum.
Ziua începuse bine. Mă trezisem în zori și îmi continuasem traseul. Un negustor bătrân trecuse pe lângă mine și m-a întrebat dacă vreau un vin bun, că arăt cam stafidit. Evident că l-am refuzat, m-am învățat eu minte cu negustorii ăștia.
Mai bine luam vinul. Acum sunt blocat sub dărâmături. A avut loc un seism. Dacă nu scap de aici, ceea ce cel mai probabil nu voi face, vreau ca cel care îmi citeste jurnalul de călătorie să știe că sunt terifiat. Preferam să îmi fie tăiat capul de către unul din soldații bine antrenați ai regelui decât să mă sufoc sub stânci.
Numele meu este, sau mai bine zis a fost, căci cred că mi-am găsit sfârșitul, Peng Wang. Am murit la vârsta de 24 de ani într-un seism și am fost trimis de regele Chinei să urmez Drumul Mătăsii până la regele Mongoliei, dar nu mi-am putut îndeplinii misiunea. Sunt terifiat, mă sufoc, sunt ca și mort. Rămas b