Limba română, întrebare adresată de catpetmih, 8 ani în urmă

am nevoie de figurile de stil si versificatia la poezia miezul iernei de vasile alecsandrii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.



Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,

Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.



O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare

Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.



Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;

Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…

E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Thats00a00Name
1

ger amar , cumplit = epitet dublu

zapada cristalina = epitet

campii stralucitoare = epitet

fumuri albe = epitet cromatic

vazduhul scanteios = epitet

inaltele coloane = epitet

templu maiestos = epitet

bolta senina = epitet

farul tainic = epitet

,,Şi pe ele se aşează bolta cerului senină" = personificare

,,Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină. " = personificare

Versificatie :

Masura ( nr de silabe dintr un vers) = 15/17

Tipul de rima : Imperecheata

Ritmul : trohaic

Alte întrebări interesante