AM NEVOIE DE O COMPUNERE DESCRIPTIVA FRUMOASA DESPRE RASARIT DE MINIM 150 DE CUVINTE
ACORD COROANA SI 40 PUNCTE
Daca este o compunere foarte buna acord 50 de puncte si coroana
relede va rog mult
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Rasarit de soare
Cand primii zori ai diminetii apar ca niste luminite albe,o minge rosie de foc rasare din inaltul abisului,apoi isi deschide larg bratele de foc intinzandu-le peste pamantul rece.
E minunat rasaritul de soare intr-o zi de vara.El,,soarele priveste cu ochii sai stralucitori de-un galben naucitor cum viata incepe sa pulseze cand el desteapta pamantul.O noua zi,o noua minunata viata.Din Tara Soarelui rasare mingea imensa de foc ce incalzeste intreaga planeta,uneori furioasa,alteori blanda,insa in fiecare zi rasaritul sau e un nou inceput ca si cand ar fi pentru prima data.
Un rasarit de soare e o incantare pentru orice ochi privitor.Vantul adie bland printre ramurile copacilor,pasarile isi incep ale lor triluri in mii de cantece,iarba si florile se inalta spre cer,iar oamenii se trezesc pentru rutina lor,fiindca soarele este cel mai mare ceas desteptator,natural pe care mana omului nu-l poate atinge.
Fiecare nou rasarit de soare are o poveste de mii si mii de ani,povesti spuse sau nespuse,insa cat soarele apare pe cer din marele Univers,viata poate continua pana la infinit.
Explicație: Sper ca te-am ajutat, o zi buna!
Răspuns:
Pasteluri
Imi place să privesc; orice, până și firul de iarba ce crește temeinic pe câmpii, până la forma pietrelor de pe stânci.
Dar, ceea ce-mi place și mai mult să privesc e ceea ce pot observa doar când îmi ridic puțin capul: cerul, care vine într-un infinit de culori și care reușește să mă poarte prin imaginație cu fiecare nouă zi, căci răsăritul e cel care dă startul vieții, iar, privit mai atent, văd mereu cum infloresc nuanțele. Ușor, de la misterul nopții, soarele își face simțită prezența prin câteva raze îndrăznețe, ca mai apoi să se trezească și el în rânf cu mine. Zâmbesc mereu spre galbenul impozant al naturii, care, în straturi, se amestecă-n albastrul palid și prin norii speranțelor. Imaginea este atât de pură și frumoasă, încât nici nu-mi închid ochii când lumina devine mai orbitoare, căci nu pot să ratez defileul corpurilor îngerești.
Soarele urcă, iar luna ușor dispare, așa tristă, dar zâmbitoare, pentru că așteaptă o revenire a iubitului ei Zeu Solar; revedere care o va face să dispară prin pastelurile pictate-n aer, în inimă și, mai ales, în privire, căci doar simțind frumusețea lucrurilor mărunte în interiorul tău, îți poți da seama de minunile lor.
:)