am nevoie de o compunere despre o crima...sa fie cat de lunga..
Răspunsuri la întrebare
fieÎnfiecare seară, în jurul orei nouă, aceeași siluetă neagră, stă în umbra copacului de lângă stația de taxiuri. O privesc temător, de fiecare dată când trec strada. E acolo de când mă știu, dar nu m-am întrebat niciodată cine este, sau, mai bine zis, ce este.
Astăzi, am ieșit mai devreme de la serviciu. Am trecut strada prin același loc pe unde trec mereu. Și nu era acolo. Am văzut, că în locul figurii era o fetiță. Părea că avea în jur de zece ani; nu-mi era cunoscută fața ei, și-mi cunosc cartierul foarte bine. M-am apropiat de ea, și am rămas fără suflu. Dispăruse. Un taxi tocmai parcase, când mi-a remarcat fața albă ca varul și că tremuram din toate încheieturile. M-am așezat pe o băncuță, iar taximetristul, vecinul meu, s-a așezat lângă mine.
—Ai văzut-o?, mă întreabă senin.
—Pe cine?, am răspuns cu jumătate de gură.
—Vezi tu, copile, fetița la care ai venit tu, și a dispărut, a fost ucisă acum mult timp. Avea șaisprezece ani, și aici, unde parcăm noi mașinile acum, atunci era un cămin de copii. Tatăl meu lucra aici ca paznic. Într-o seară, când era în pauză, fetița a venit, spunând că e cineva la ea în cameră. Tata nu a crezut-o, dar a mers cu ea, și, bineînțeles, că nu era nimeni. A încercat să o calmeze, și apoi a plecat. La scurt timp, s-a auzit un țipăt înfiorător. Când au spart ușa, fetița fusese deja omorâtă. Motivele, sau cel care a comis fapta, sunt necunoscute. Se spune că, chiar și acum, după 50 de ani de la moartea ei, se întoarce, pentru că liniștea ei nu a fost asigurată. Sufletul ei încă cutreieră pământul în căutarea adevărului.
—Dar, de ce stă aici, în fiecare seară, la aceeași oră, și privindu-mă? Întreb înghețat.
—În acei ani, bunicul tău era cunoscut sub numele de "Secera"; cineva l-a numit așa după ce ar fi ucis un pușcăriaș evadat cu o seceră. Dar se mai spune că nu s-a oprit doar la el, ci a început să atace din ce în ce mai mulți oameni, preponderent, copii. Iar în acea seară, el a fost dat dispărut. Tradiția spune că, dacă o crimă nu este rezolvată, iar faptașul este de negăsit, sufletul celui ucis își va revărsa furia pe următoarele generații ale criminalului.
Îmi înghețase și sângele în vene. Era oare posibil ca eu, să fiu nepotul unui ucigaș în serie? Iar acesta să fie motivul diverselor întâmplări paranormale care mi se întâmplă? Mă durea stomacul, când vecinul meu, s-a ridicat și a zis:
—Și nu doar pe ea a ucis-o, și pe mine!
Țin minte doar că taximetristul a dispărut ca o flacără stinsă a unei lumânări, înainte ca eu să leșin. A doua zi, mi-am luat lucrurile și m-am mutat cât de departe am putut de orașul acela. Până ieri, când o șoaptă m-a înfiorat:
—Nu poți să scapi.
Sper să fie cât de cât bună:))