Am nevoie de o compunere fabuloasa despre copacul din gradina mea
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
De la geamul ferestrei mele toamna pare foarte neprietenoasă. Copacul din faţa casei mele este martorul vitregiei naturii. De câteva zile, ramurile sale sunt culcate la pământ precum crengile unei salcii. Cu o îndârjire demnă de un erou de basm, copacul încercă să facă faţă vântului şi ploilor care îl lovesc neîncetat. De multe ori, vântul suflă cu atâta putere încât copacul pare o navă uitată pe o mare agitată. Frunzele copacului, cândva verzi şi frumoase, au căzut deja în totalitate. Tot ce aminteşte de măreţia copacului, care stă ca o strajă în faţa casei, este trunchiul voluminos şi rădăcinile groase ieşite pe alocuri din pământ. În umbra întunericului ce se aşterne uşor peste oraş, copacul este asemenea unui om care încearcă cu orice preţ să rămână în picioare. Mândria copacului de peste vară, coroana plină de frunze şi flori, este acum o palidă amintire conturată de ramurile golaşe.
Cu fiecare minut care trece vântul se înteţeşte, iar singura sa preocupare pare a fi să doboare copacul. Dacă până astăzi copacul încerca să se păstreze drept, acum dă semne de oboseală. Şuieratul vântului prin crengile lui se asemănă cu un gemetele unui rănit. Iată şi primele semne fizice ale rănitului: primele crengi cad rupte la pământ. Ca prin minune vântul se domoleşte la fel de rapid cum a început. Momentele de calm al naturii îi permite copacului să-şi recapete puterile. Vântul s-a oprit aproape în totalitate, tot ce mai aminteşte de urgia anterioară este ploaia deasă şi violentă. Pare să-i priască, deoarece începe să-şi revină precum un boxer care termină un meci cu un adversar mai puternic. Toate acestea îmi dau speranţa că pomul din faţa geamului meu va rezistă toamnei. După care va urma liniştea iernii, iar mai târziu va reînvia. Odată cu primăvara mult aşteptată!
Explicație:
SPER CĂ TE-AM AJUTAT!