Question

 Am nevoie de o compunere narativa de maxim 20 de randuri.
P.S.:  Orice titlu.

AM NEVOIE URGENT!!!!!!!!!!!!!!!

Answer 1

                                   Tărâmul fermacat                

Într-o lume a fantazmelor, unde visele se împlinesc și unde basmele pot deveni realitate, trăiau un rege și-o regină, care protejau această lume magică cu toată puterea lor. Dar într-o zi, un vrăjitor pe nume Mortred s-a ridicat împotriva lor cu o întreagă armată a întunericului. A fost o luptă cumplită între bine și rău. Dar, deși binele ar fi trebuit să câștige, ca întotdeauna, de data asta nu se întâmplă, pentru că regele și regina au murit de mâna lui Mortred și odată cu ei muri și ultima fărâmă de fericire. Ființele magice au fost trimise în temnițe întunecate, pentru tot restul vieții. Unele au murit, altele au trăit cu speranța că va veni cineva, într-o zi, și le va elibera. Dupa multi ani, Loreta, singura zana ramasa in viata, porneste in cautarea unei craiese fermecate impreuna cu Lorenzo, fiul lui Mortred. Acesta o ajuta sa gaseasca aceasta craiasa, care s-a dovedit a fi chiar mama lui. In final, ei reusesc sa-l opreasca pe Mortred sa distruga si ce a mai ramas, apoi traiesc fericiti pana la adanci batraneti.

Sper ca te-am ajutat!

Answer 2

Poezia „A căzut cerul din ochii tăi”, scrisă de „poetul mamei” Grigore Vieru, este o elegie. Atmosfera de durere şi tristeţe nu vizează viitorul, ci trecutul. Sunt exprimate sentimente de tristeţe, durere şi regret. Poeziei îi este specific un anumit limbaj capabil să creeze o atmosferă apăsătoare.Titlul poeziei este de fapt metafora din primul vers. Eul liric aduce în prim-plan realitatea crudă: „a căzut cerul din ochii tăi”. Această stare de tensiune provoacă dezechilibru, zbuciumul sufletesc nu preia o stare de împăcare: „s-o fărâmiţat”, „a îngheţat”. Tema poeziei este pierderea mamei. Eul liric caută un motiv, o cauză ce a dus la dispariţia ei. El dă vina pe soare pentru că a căzut de pe faţa ei şi a îngheţat, pe cer pentru că s-a fărâmiţat, pe vânt, pentru că a încremenit, pe izvoare, pentru că s-au tăinuit în ţărâni. El găseşte însă explicaţia în pomul doborât care cade, la fel ca graiul ce nu se mai aude la pierderea mamei. Anume mama care ne-a oferit graiul. La suferinţa poetului participă şi izvoarele care se tăinuie în ţărâni, apa simbolizând viaţa.