Question

Am nevoie de o descriere cu titlul Vara de 50 de rânduri. Va rog dau coroana

Answer 1

Vara

A sosit in sfarsit vacanta. Dupa un an plin de realizari la scoala a venit si timpul relaxarii. Parintii au hotarat ca dupa sejurul la mare sa ne oprim cateva zile si la munte, de la vacarmul statiunii de pe litoral sa gustam si linistea netulburata a muntilor. Ajunsi spre seara, ne-am cazat la o pensiune mica si cocheta la poalele muntelui, inconjurata de un palc de brazi. Am adormit repede ajutati si de aerul curat si rece. Dimineata, ne-a trezit cantecul unui cocos  de prin vecini. Am deschis ochii si am privit pe geam cum se ivea geana de aur a unui soare tanar. In apropiere un paraias susura cu glas suav un cantecel. Roua diminetii parea niste diamante risipite de niste pitici prin iarba cruda mangaiata de vantul domol. Cerul limpede, de un albastru ireal, te imbia sa sari din pat si iesi afara pentru a te bucura de toata aceasta splendoare, pictata parca de un mester zugrav. Ochii priveau cu nesat, vrand parca sa soarba aceasta imagine si sa o puna undeva in adancul sufletului, de unde nimeni nu o poate fura.Amintirea acelui splendid rasarit imi provoaca intotdeauna o bucurie imensa.

Answer 2

                                                       Vara 


            Ziua răsare frumos. Miroase a cald, a bine, a odihnă şi a vară!
            Cerul este curat ca paşii întâi ai fiecăruia. Cerul mângâie privirea şi vara,
vara clădeşte nouă poveste.
            Munţii, apele, şesurile, luncile, copiii şi fiecare suflet respiră sub trâmbi-
ţarea anotimpului. Odihna e casă şi joaca pas bun.
            Cât vezi cu ochii pâmântul clădeşte: firul grâului atârnă greu, livezile dau 
glas de bogăţie, grădinile-s vesele în chip nou şi, şi casele zugrăvesc vieţi înfierbântate.
            Din toată zidirea s-ar cere curată ploaie ...
            Ploaia ar răcori şi-ar adăpa viaţa toată. Copiii ar alerga prin stropii ei mari, repezi, calzi. Ar alerga gălăgioşi şi senini că-s copiii şi-i vacanţă, vacanţă!
            Cerul însă-i senin şi tace.
            Vara pluteşte, miriştile lasă iz de fân ce se va vrea cosit, strâns şi dus în
care spre casă. Vara duce cântec de munte, de creastă, acolo, unde sufletul
ajunge într-un alt acasă.
            Soare mare în chip bun îmbrăţişează întinderi mari, mici pline de zbatere, pline de uşor, de greu, de ... viaţă.