am nevoie de o povestire amuzanta care sa fie de 1 pagina de caiet studentesc.
dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Bună! Mi-ar face plăcere să te abonezi! :)
O intamplare hazlie din viata mea
Am o viata ca un film de comedie: un tata hazliu, o sora mai mica ce face numai traznai si o mama pe cinste. Si asta nu e tot! Mai am si un grup de prietene foarte nostime. Printre ele se numara si Casy.
Intr-o zi de duminica, prietena mea Casy a venit la mine acasa. Dupa ce ne-am plictisit de alte jocuri, am inceput sa ne jucam de-a coaforul. Casy a ales o coafura moderna, iar eu una clasica. Printre instrumentele de lucru se afla si placa de intins parul. Dupa ce am coafat-o pe Casandra, mama ne-a chemat la masa. Am terminat noi de mancat si ne-am grabit la “coaforul” nostru improvizat, unde tocmai venise randul meu. Am incercat sa-mi fac parul cu placa…dar in zadar. Am mai incercat inca o data dupa zicala obisnuita a mamei: “nu renunta dupa prima incercare!”si …din nou nimic.Tocmai cand eram pe punctul de a renunta, am observat ca placa nu era in priza!
Sa mai spun ca nu au si parintii uneori dreptate!
In felul acesta am inventat coaforul care nu consuma curent electric si, pe langa faptul ca am contribuit la salvarea planetei, am economisit si bugetul familiei!
Sa mai spuna ei vreodata ca nu contribui la economia mondiala!
Am ras mult timp din cauza acestui subiect: prima regula ca o placa sa functioneze este aceea de a o baga in priza! Sa se stie!
M-as bucura daca intamplarea povestita de mine v-a facut sa zambiti macar, dragi colegi si prieteni care cititi aceste randuri.
Era o zi de Octombrie ninsoarea sa gândit sa ne facă o vizita mai devreme.
Incepu sa ningă extrem de tare,eu obraznic/ă nu am avut răbdare și m-am dus.
Părinții mei m-au avertizat sa nu ma duc..
Eu m-am dus cu mult curaj.
Nici-un copil nu era pentru ca ningea tare încât nici nu puteai sa vezi.
Eu am pus sania mea mică pe trotuar și am pornit la drum.
Nu vedeam nimic,tensiunea era mare și nu m-am putut opri am dat peste un gard.
Mi-am rupt geaca și sania.
Era seara am mers doua ore pe jos pana acasă.
Când am ajuns am mers la mama și am început sa plâng.
I-am povestit ce s-a întâmplat și apoi a început sa chicoteasca.
Eu am întrebat-o:
-Mama de ce razi?
-Pentru ca cand eram si eu mica am patit si eu asa ceva.
-Chiar?
-Da!
Sper ca te-am ajutat!!