Am nevoie de rezumat la cartea “Elevul Dima dintra șaptea” capitolul al doilea (Alina Barbu). Va rog
Răspunsuri la întrebare
Grigore Dima găsește în tren o carte uitată. Plictisit, decide să o citească până ajunge la desinație. Când o deschide vede o poză a faimoasei cântărețe Alina Barbu, având pe spate o dedicație de iubire pentru un om numit Grig. Prin coincidența de nume începe fantezia în care se preface că are o relație cu ea, mințind că fotografia îi era dedicată. Motivul este că vrea să-și formeze o reputație cool printre noii lui prieteni.
Grigore Dima a făcut școala în particular, iar la insistențele tatălui său, a acceptat să meargă în clasa a VII-a (clasa a XI-a actuală) și clasa a VIII-a (clasa a XII-a actuală) la liceu de stat, alături de alți copii de vârsta sa. La gazda unde care s-a cazat – Dona Bianca – face cunoștință cu viitori săi colegi și cu fiica acesteia, Lotte. La început, fata îi poartă ranchiună pentru faptul că Dima a deschis din greșeală ușa de la camera ei și a surprins-o în cămașă de noapte... ’’rămân îngheţat în prag: o fată înaltă şi subţire, într-o cămăşuţă roz…se îmbracă pesemne.’’ Însă după un timp, cei doi se îndrăgostesc.
Dima propune prietenilor săi o expediție pe Dunăre, de care aceștia sunt încântați. Planurile se schimbă când el gasește o scrisoare, în care e dezvăluit locul unde e îngropată o comoară. Atunci ei se hotărăsc să meargă în Ecuator, unde se afla insula. Dintr-un eveniment restrâns, expediția se transformă în (A.R.P.E.T = Asociaţia Română pentru Expediţia Transoceanică), în care se înscriu sute de elevi.
Intriga apare când la ora de istorie profesorul Attila (cum era poreclit de elevi) îl scoate la ascultare pe Basu, unul din prietenii lui Dima. Fiindcă nu voia să-i dea nota maximă, pune niște întrebări pe care elevul nu avea de unde să le știe. Basu îndrăznește să spună că răspunsurile nu sunt în manual așa că profesorul începe să-l bată. Dima îl oprește… „Zvâcnesc din picioare și strig de răsună clasa: E nedemn ceea ce faceți, domnule profesor ! ”
Din cauza curajului său, are de suferit o anchetă în care este declarat vinovat și eliminat din școală până la sfârșitul anului. Rănindu-i profund orgoliul, începe o grevă: toți elevii din A.R.P.E.T nu se mai duc la școală, până nu îi va fi redusă pedeapsa.
Cum o problemă atrage după sine alte probleme, secretarul general al ministrului îl dă afară din toate școlile. Fiind pe punctul de a fi arestat din cauză că era considerat un factor negativ, băiatul fuge în București. În acel moment începe lupta lui Dima. ”- Nimic nu voi cruța… ca să vă dobor. Să nu vă fie teamă că întrebuințez forța. Cu un revolver nu obțin nimic, moartea dumneavoastră nu mă interesează. Marea mea satisfacție e să-mi dați singur dreptate, să anulați singur rezoluția aceea monstruoasă” – i se adresează secretarului.
Lotte îl urmează în București. Acolo află că dacă pedeapsa nu-i va fi redusă Dima se va sinucide pe 1 decembrie. Din dragoste, fata spune că va muri odată cu el. Din fericire în ziua respectivă băiatul ajunge beat criță, fiind astfel nevoiți să-și amâne planul.
Cei doi merg la Hotel Europa unde vor să-și pună capăt zilelor împreună, cât mai curând, deoarece tatăl său le aflase planul. Somniferele își fac efectul, dar când se trezește se află la spital lângă mama sa care îl veghea. Din atitudinea acesteia, realizează că Lotte a murit.
Peste 15 ani, după ce a devenit inginer la Londra, se întoarce în România unde se întâlnește cu foștii colegi. Dima este șocat să afle că Lotte trăiește, e căsătorită și are trei copii… ”s-a ivit de sus, pe scară, o femeie bine împlinită… Gândul, inima, instinctul, toate mi-au șoptit că era ea… Ea – Lotte de odinioară…”
Cei doi plănuiesc să fugă împreună la Londra. Din păcate, Lotte nu apare în ziua respectivă, dar îi trimite un plic în care își cere iertare că nu vine, dar mai bine nu înviau trecutul.
Până la urmă Dima se căsătorește cu Ioana, o prietenă pe care o regăsește pe stradă, din întâmplare.
INTERVIU
Reporter: Când prin 1948, la vârsta de 19 ani, am citit Invitația la vals, Scrisoare de dragoste și Elevul Dima dintr-a șaptea, aceste romane mi-au plăcut așa de mult încât țin minte că am reluat din nou lectura.
Mihail Drumeș: Același lucru mi l-au spus și alți confrați. Când, bunăoară, l-am cunoscut personal pe poetul Nichita Stănescu, acesta mi-a spus că a citit Elevul Dima … de… șapte ori.
Mihail Drumes: „Vara, cireșul de lângă balconul meu se uită cum mă războiesc cu albul hârtiei”… în Perimetru sentimental. Dialoguri cu scriitorii olteni, de Nicolae Pop, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980