Am nevoie de traducerea acestui text. Va rog .
Răspunsuri la întrebare
In timpul unui sejur in America, unde isi face studiile, naratorul si sora lui planuiesc sa mearga in vizita la un unchi.
Plecaram intr-o dimineata insorita. Sora mea cunostea drumul. Timpul se incalzise si zapada se topise un pic cam peste tot. Nimic nu putea sa ne stanjeneasca in timpul calatoriei nostre. Dupa o jumatate de ora parasiseram Prince William Country pentru a ne avanta intr-o regiune un pic mai salbatica a Virginiei. Imi amintesc ca intrand in Fauquier Country fui lovit de caracterul aspru si in acelasi timp melancolic al peisajului. […]
Mergeam si, cum coboram intr-o mica vale in josul careia curgea o apa, sora mea imi spuse ca nu eram prea departe. Cat despre râu, el era atat de putin adanc incat l-am traversat pe jos fara sa ne udam, pasind pe pietrele groase care de asta erau acolo. Acolo totusi masina noastra se opri brusc, la doi pasi de firul de apa, ca si cum i-ar fi fost frica de el. Lucy izbucni in ras. Nimic nu o inveselea mai tare ca aceste mici nenorociri. Coborai, ma facui ca am de lucru in jurul masinii, asa cum ii vazusem pe altii ca fac in astfel de situatii, ridicai capota dar fara sa remarc nimic suspect si incercai fara succes sa repun motorul in miscare cu manivela. […]
Daca nu cunoasteti vechile masini Ford de la acea vreme, nu stiti in ce stare de turbare pot sa va arunce mofturile/ hachitele /capriciile unei masini. Trebuia sa se intample ceva, strigai cu disperare. De obicei, cu manivela, trebuie sa mearga intotdeauna.
Ha ! Ha ! Ha !
Spusesem lui Lucy ca eram obosit si ca aveam sa ma asez in masina. « Voi veni sa stau cu tine », spuse ea. Si lua loc alaturi de mine. « Ar fi trebuit sa fim deja acolo sus », murmura ea cu un zambet necrutator. Nu stiu de ce situatia noastra o distra atat de mult. Noi admirasem peisajul, linistea padurii, lumina care stralucea in apa si care facea sa se vada fundul rauletului. Eu ma intrebam cum aveam sa scapam de acolo. De obicei era asa de usor sa pui in miscare o masina de genul asta… Se apasa pe o pedala, se dadea in jos maneta din dreapta de sub volan...
Intristat facui aceste doua gesturi, si spre supriza noastra de nedescris, masina, cu un fel de salt inainte, se puse in miscare drept in raul pe care il traversa intr-o clipita pentru a se avanta pe celalalt mal ce se gasea in fata noastra. Avui doar suficient timp cat sa modific directia rotilor pentru a ramane pe oribilul drum si dupa un scurt moment iesiram din vale, amandoi prada unui ras nebun de bucurie.
(Julien Green, Tinut/pamant indepartat)