Am nevoie de un eseu despre ADN - spirala vieții
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Grupul de majuscule ADN este arhicunoscutul acronim pentru acidul dezoxiribonucleic. Noţiunea de acid dezoxiribonucleic desemnează una dintre cele mai complexe molecule organice, substanţă care se găseşte în fiecare celulă a unei fiinţe vii şi care este esenţială pentru identitatea oricărui organism, de la Euglena Viridis, micuţa fiinţă unicelulară aflată la graniţa dintre plante şi animale, la Homo Sapiens Sapiens, omul contemporan.
ADN-ul este “reţeta” organismului, dirijând 1aproape toate aspectele esenţiale biologice ale vieţii.O secvenţă ADN conţine gene, zone care controlează genele şi zone care ori nu au nici o funcţie, ori încă nu le cunoaştem rostul.
Acidul dezoxiribonucleic are o structură de dublă elice : forma nu influenţează funcţia, în esenţă o “scară” dreaptă ar fi identică din punct de vedere funcţional, însă dubla elice economiseşte spaţiu. “Scara” este alcătuită din două lanţuri organice elastice ce sunt conectate prin “trepte”.
“Treptele” sunt de fapt doar de patru feluri, unind perechi de baze azotate, ce pot fi patru tipuri diferite de molecule organice: adenină (notată A), citozină (C), guanină (G) şi timină (T).
Cele patru baze (A, C, T şi G) nu se pot combina decât într-un anumit mod, adenina doar cu timina (A + T sau T + A), şi respectiv citozina doar cu guanina (G + C sau C + G); cu alte cuvinte, o bază de tip A în orice parte a lanţului s-ar afla nu se poate combina decât cu o bază de tip T; în mod similar, G nu se poate combina decât cu C. Ordinea contează: A + T nu este acelaşi lucru cu T + A.
Având în vedere că nu există decât cele patru combinaţii posibile, se poate alege o “parte” convenţională a dublei elici pentru notaţie. Secvenţa de baze este forma canonică a informaţiei, nu este nevoie de nimic mai mult pentru a descrie în mod complet o secvenţă ADN.
Duplicarea unei secvenţe se produce prin “desfacerea” secvenţei “de-a lungul” ei (“treptele” se dezintegrează) prin reacţii chimice relativ triviale; astfel rezultă două jumătăţi de secvenţă, ambele fiind scufundate într-o “supă” de baze. Cum fiecare bază nu se poate combina decât cu perechea ei predeterminată, rezultatul final consistă din două secvenţe ADN identice, în afară de cazul că apar mutaţii.
Mutaţiile nu sunt altceva decât imperfecţiuni în acest proces chimic: o bază este în mod accidental ignorată (“sărită”), introdusă sau copiată imperfect, sau lanţul este tăiat prea devreme sau i se adaugă baze la capete; toate mutaţiile posibile nu sunt decât combinaţii formate din aceste “operaţii” de bază.
ADN-ul se găseşte practic în orice celulă (de la organisme unicelulare cum ar fi bacteriile,protozoarele până la organismele pluricelulare animale sau vegetale), precum şi, în structura unor virusuri. Structura ADN-ului este unică nu numai pentru o specie anume ci şi pentru orice individ al oricărei specii animale sau vegetale.
Structura ADN-ului a fost decodificată la începutul anilor 1950. Savanţii de limbă engleză, americanul James Watson şi britanicul Francis Crick (Watson şi Crick), sunt cotaţi ca fiind cei care au descrifrat primii structura de dublă spirală a ADN-ului (DNA, deoxyribonucleic acid, în limba engleză). Conform propriilor afirmaţii, saltul calitativ al descrifrării “secretului vieţii,” s-ar fi produs în ziua de 23 februarie 1953.