Question

Am nevoie de un eseu despre adoloscenta.AJUTATI-MA VA ROG!!!

Answer 1

Adolescenta este varsta unei mari confuzii si incertitudini . Un picior este inca in copilarie, cautand inca sprijinul parintilor iar celalalt in incercarea de a fi adult,de a fi independent,de a decide singur.Mersul adolescentului este un pas inainte ,doi inapoi sau doi pasi inainte ,unul inapoi.

        Adolescentii gandesc scurt si precis adica mai mereu in extreme: bun sau rau ,grozav sau groaznic; de aceea intotdeauna prietenii sunt cei pe care se bazeaza,opiniile lor fiind foarte importante,spre deosebire de cele ale parintilor care, candse vad pusi in fata unei transformari radicale a copilului lor nu reactioneaza tocmai cum ar trebui si se ajunge la multe certuri  fiindca ei ar vrea sa  ramana acelasi copil ascultator care nu iese niciodata din cuvantul lor.Ei nu realizeaza nevoia copilului de a-si gasi propriul drum,de a descoperi experimentand.Parintii simt nevoia sa-i controleze si sa-i supravegheze in permanenta in timp ce copiii vor sa vada totul cu proprii lor ochi , de aceea  ei tind sa isi indeparteze parintii, avand mai multa incredere in prieteni.

      Eu sunt Debbie si am 15 ani,aproape 16.Nu sunt nici foarte inalta , nici foarte scunda,ochii mei sunt de culoarea verde deschis, aproape galbeni spun unii,mai ales daca lumina este puternica, si am parul castaniu , usor spre roscat.In general imi place sa vorbesc mult,cu toata lumea si imi plac glumele bune,de aceea e si foarte greu sa ma superi.

      Deobicei , cel mai mult ma preocupa hainele.Adica pot spune ca toti banii care imi cad pe mana ajung sa fie investiti in asa ceva, chiar daca stiu ca ma imbrac doar cu o parte din ele si unele,dupa ce le-am cumparat, nu imi mai plac si nu le port nici macar odata ,ajungand dupa cateva luni sa gasesc haine prin dulap despre care nici nu stiam ca exista .O pasiune mai mare decat pierdutul timpului in fata calculatorului nu am fiindca ma plictisesc rapid de toate hobby-urile.Realizez totusi cat de importanta e scoala si incerc pe cat posibil sa nu imi dezamegesc parinti in privinta notelor.Cand mai apar momente in care nu vreau sa invat sau sa-mi fac temele stiu la ce sa apelez.Sau mai bine zis la cine.De mica,si cand zic mica ma refer dintotdeauna, am considerat-o mereu pe una dintre cele mai bune prietene ale mele ,Abbey,un model demn de urmat.E cu 4 ani mai mare decat mine si acum nu mai avem niciuna timp sa vorbim ca inainte dar,de fiecare data cand reusim acest lucru ma face practic sa-mi doresc sa invat si sa realizez cat de  important e si ce influenta va avea pe viitor.Nu e cine stie ce geniu dar mereu am admirat-o pentru perseverenta ei si puterea de a trece cu zambetul pe buze peste toate,asta cel putin in fata mea.

        In general toti adolescentii sunt prea preocupati de aspectul fizic si de ceea ce cred ceilalti despre ei,dorindu-si cat mai multa atentie.Scoala e si ea pe acolo in plan secundar,si principal cand iei vreo nota proasta si trebuie sa o repari rapid pentru a nu ajunge sa ii superi pe parinti atat de tare incat sa ramai fara internet sau telefon.Dar ,in fine,toti ne confruntam cu asta la varsta noastra si probabil cand o sa ajungem la varsta prietenei mele(20 de ani) o sa ne intrebam si noi la fel ca ea:"Alea chiar ni se pareau probleme?"