Am nevoie de un eseu despre evolutia personajului Ghita din Moara cu Noroc!!Vaa rooog muult ajutati-maa!
Răspunsuri la întrebare
Ghita, protagonistul operei "Moara cu noroc" este omul al carui destin are sa se modifice din simpla sete a înavutirii. Inca din primele momente se observa o usoara incapatanare a lui Ghita, atunci cand acesta nu tine cont de spusele soacrei sale: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei sale il face fericit. In prima faza, acesta hotaraste, alaturi de sotia sa, Ana, sa cumpere o moara, care de altfel este pe proprietatea porcarului Lica Samadaul, omul a carui frica este cunoscuta de toti cei ce-l cunosc. Linistea acestei mori, care in timp devine carciuma, este tulburata de aparitia lui Lica. Acesta isi face prezenta intr-un mod haotic, neinteresandu-l si nepasandu-i de cine este in jurul sau, astfel, se impune si se prezinta pe un ton superior, iar atunci cand ajunge sa discute cu Ghita, se foloseste de inteligenta sa dar si de manipulare astfel incat acesta sa se simta inferior Samadaului, cunoscandu-i intr-un final frica. Daca pana acum Ghita era un singur om cinstit si la locul sau alaturi de familia sa, inceputul unei relationari cu porcarul este punctul in care dezumanizarea sa incepe, motivata de un singur lucru: patima banului. Afacerile necurate in care Ghita se implica alaturi de Lica Samadaul ii vor aduce acestuia probleme, care, in mod involuntar si inconstient fiind de ceea ce face, ajunge sa fie mai tarziu complicele lui la actele necugetate. Insa, evolutia sa se opreste atunci cand refuza a mai avea relatii bune cu familia si se dedica mai mult lui Lica, asadar aceasta evolutie ajunge sa se transforme intr-o involutie. De asemenea, un moment semnificativ este atunci cand Ghita isi doreste sa nu fi avut nici sotie, nici copii, doar pentru a nu fi conditionat de grijile ce-i sunt pe constiinta. Cu toate ca ar fi putut sa isi remedieze greselile si sa ajunga acelasi tata iubitor de copii si de sotie, el devine indiferent si ajunge intr-un final sa atinga un prag maxim al dezumanizarii prin uciderea sotiei sale. Ghita vede moartea nevestei ca pe o salvare, caci stie ca Ana s-a detasat in timp de el si s-a apropiat de Lica. Astfel, putem spune ca se dovedeste a fi un personaj rotund prin tot ceea ce face. Lica si Ghita sunt doua personaje construite din umbre si lumini, incompatibile de altfel.
Asadar, uneori neascultarea vorbelor celor cunoscatori de viata, cum este batrana, si fuga dupa bani, duce de cele mai multe ori la dezumanizarea si pierderea valorii umane.
(*personaj rotund = personaj care nu ramane acelasi pe parcursul operei, sufera mai multe transformari, fie ele sociale, politice, psihologice sau altele, pe cand Lica este un personaj plat, adica ramane acelasi infractor pe tot parcursul operei)
Răspuns:
Adaug un mic eseu - sau schita de eseu, cum vrei sa il consideri, scris azi
Explicație:
Fișă de caracterizare – Ghiță din nuvela lui Slavici „Moara cu noroc”
Personajele lui Slavici se raportează la rânduielile societății transilvănene, bine organizate. Respectă convențiile și țin la buna-cuviință. Eroii se raportează la morala colectivă, care include valorile familiei – echilibru, căutarea păcii, discreție – și ale comunității – cinstea, cumpătarea, solidaritatea. Cei care le sfidează, precum Lică Sămădăul, sunt excluși, își ostilizează societatea.
Ghiță este, tipologic, ambițiosul care își asumă riscuri și se dovedește puternic în încercarea de a-și schimba statutul social. Eroul trece printr-o dramă care se transformă în tragedie, oscilând conștient între demnitate și cinism.
Statutul său moral se degradează, social, Ghiță se compromite intrând din categoria oamenilor cinstiți în tagma ticăloșilor. Complexitatea lui constă în inadaptare, el nu este înțeles, nu e sprijinit, nu comunică decât prea târziu, iar pe umerii săi atârnă poveri din ce în ce mai grele.
Portretul fizic este vag conturat, îmbinându-se cu cel moral: bărbat puternic, înalt, plăcut la vorbă și la port, harnic, întreprinzător, eficient. Psihologic, trăsăturile lui sunt atât constante, cât și variabile – rămâne precaut, curajos, mândru, însă din blând și iubitor devine ursuz, violent, răzbunător, suspicios, insensibil și meschin. Nicolae Manolescu afirmă despre Ghiță că este „ mult mai complicat pe dinăuntru (decât Lică), e unul din personajele cele mai puternice și contradictorii din toată proza noastră, pătimaș și calculat, cinstit și ticăloșit, puternic și slab, hotărât și îndoit”.
Portretul se conturează, specific nuvelei, în cea mai mare măsură, prin relația cu celelalte personaje. Astfel, cu bătrâna sa soacră este autoritar, opunându-i viziunea modernă ideilor fataliste. Cu Ana, relația ține de iubire, implicând înstrăinarea, responsabilitatea, culpabilitatea. Pentru el, Ana e un model de virtute, tot el considerându-se vinovat de pierderea ei. Relația Ghiță – Lică se bazează pe forță. Cârciumarul îl înfruntă pe sămădău, apoi devine meschin și acceptă compromisurile, se ajunge astfel la pactul malefic, dar în secret, Ghiță are puterea de a își distruge migălos adversarul. Relația cu Pintea este construită pe încredere, ilustrând nevoia de repere morale, de vindecare și de aceea fiind cea mai oscilantă.
Caracterizarea prin fapte justifică evoluția narațiunii riguros, respectând modelul speciei: eroul ezită să primească daruri de la Lică, se pregătește de confruntare, menține, învins, aparențele, își neglijează familia, depune mărturie mincinoasă, pregătește prinderea adversarului și își ucide soția „din dragoste”.
Atitudinal, se observă din numeroase scene inserate în fluxul narativ, precum neglijarea copilului care cade de pe câine, trecerea cu vederea a avansurilor făcute de Lică Anei, cum onoarea și cumpătarea se transformă în excese și duplicitate. Reacțiile lui Ghiță sunt detaliat descrise, completând tabloul dezumanizării sale, astfel, el se arată gelos, iritat, furios, nedumerit, revoltat.
Marile dileme ale lui Ghiță îi accentuează umbrele caracteriale, el pare fie lucid, fie slab, învins de lumea propriilor iluzii, de unde nu iese decât să ceară compătimire, sprijin, înțelegere. Castelul de nisip al speranțelor sale, se năruie distrugând și destinul celei mai dragi ființe, al soției sale Ana, pentru care cizmarul devenit cârciumar pusese în joc liniștea și siguranța.
Justificând astfel o teză morală, dar și viziunea psihologică potrivit căreia mediul își pune amprenta negativă asupra individului, Ghiță sfârșește ucis cu dispreț, după ce el însuși devenise un criminal sinistru. Este, astfel, atât un exemplu al efectelor devastatoare ale obsesiei pentru câștig, cât și un tragic caz de înstrăinare în iubire și societate.