am nevoie de un rezumat la textul asta URGENT! DAU COROANA!!
Și a plecat Cănuță. S-a dus la bunică-sa acasă și i-a spus că nu mai merge la școală
măcar să-l taie. Bunică-sa a alergat la dascăl, și dascălul i-a spus:
– Babo, dă-l la meșteșug. Poate meșteșugul să-i dea de capătâi, că nu-i de școală, e copil
sucit, una îl întrebi și alta răspunde.
S-a mâhnit bătrâna, dar s-a gândit: de unde știi? nu e toată lumea făcută să se procopseascăn școală… să-l dau la stâpân; poate acolo să-i fie norocul lui.
L-a dat pe Cănuță la un băcan. A slujit băiatul cât a slujit, când mai bine, când mai rău. Întro seară, băcanul a încărcat un coș mare cu fel de fel de mezeluri și cu vreo douăzeci de sticle
de vin, să le trimeață la un mușteriu. Afară era un polei grozav. Cănuță s-a aplecat și d-abia a
putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie.
– N-o să aluneci cu el, mă? a-ntrebat jupânul.
– De! jupâne; știu eu?
– O să-l poci duce?
– E greu…
– Haide! s-a răstit jupânul. Dar sa dormi și să mănânci, știi? leneșule!
Canuță a dat să ridice coșul și n-a putut. Jupânul ca să-l îmbărbăteze i-a dat un pumn în
ceafă; pe urmă, jupânul și încă un băiat au ridicat greutatea și i-au pus-o lui Cănuța în cârcă.
Copăcel-copăcel, băiatul a mers câțiva pași până la colțul stradei pe unde presăraseră
negustorii cenușe pe dinaintea prăvăliilor: dar când s-apuce pe o ulicioară mai neumblată, ca
să mai scurteze din drum, tocmai venea o birjă cu caii răscăcărați de teama alunecușului.
Băiatul s-a ferit repede-n lături și odată, bâldâbâc! și sdronc! Cănuță într-o parte cât colo și
sarcina din spinare într-alta. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul; dar s-a ridicat
degrab să vază ce s-a făcut coșul. L-a apucat vârtos de toartă și l-a smucit cu putere.
Ciudat lucru! Coșul era acum mai ușor. Când l-a ridicat de la pământ, a-nceput să curgă din
fundul coșului ca dintr-o stropitoare ciuruită: se spărseseră sticlele și acum se scurgea
rămășița vinului. Ce să facă? La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă?
Unde să se ducă? Să se-ntoarcă la prăvălie!… N-are să-l omoare doar.
De omorât nu l-a omorât jupânul, că jupânul nu era om așa de rău… Dar…
– Unde ai căzut, ticălosule?
– La colț la ulicioară.
(Cănuță om sucit, de I. L.Caragiale)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Canuta era un om care nu se potrivea cu lumea in care traia.
A venit pe lume intr-o dimineata de iarna, putin inainte de sosirea moasei satului. La botez, copilul s-a smucit in mainile preotului, care l-a scapat in cristelnita. L-au scos din apa , l-au invartit si l-au frecat pana cand i-a venit sufletul la loc. Canuta a ramas orfan si cand venise vremea de invatatura, bunica l-a dus la scoala, dar cum nu se lipea nimic de el, la sfatul dascalului, il retrage si il da la stapan , la un bacan. Cam lenes din fire, Canuta aluneca pe strada cu un cos mare in spinare si sparge toate sticlele cu vin din el. Din cauza firii sale mereu pe dos, baiatul facea necazuri si incasa mereu cate o mama de bataie. Intr-o noapte, aproape de ziua, Canuta si-a strans lucrurile si a fugit la bunica-sa. Firea lui sucita l-a purtat pe la multi stapani, a intrat si in politica, iar cand i-a venit ceasul, s-a insurat si el. L-a inselat soacra, l-a inselat si nevasta si avrut sa divorteze, dar o vizita la dentist ii apropie din nou si se impaca. Au trait multa vreme impreuna, pana cand Canuta a murit.Dupa sapte ani, cand i-au facut parastasul, groparii l-au gasit intors in cosciug. Pana si in mormant era un om sucit.
Explicație: