Question

am nevoie de un rezumat rapid dau multe puncte

Venisem la școală încălțat cu ghetele mamei, cu un paltonaș prefăcut dintr-o scurtă a bunicii, cu o rubașcă galbenă și cu niște pantaloni lungi cu manșete. Toate acestea au dezlănțuit numaidecât batjocura tuturor copiilor, iar din pricina rubașcăi galbene m-au poreclit ”as de tobă”. Cu băieții m-am înțeles eu repede, însă cu învățătorul și cu popa am avut de furcă.
Învățătorul era un om chel, galben la față, căruia îi curgea tot timpul sânge din nas, din care pricină venea la școală cu nările înfundate cu vată. Se așeza la masa lui, ne întreba fonfăind lecția și, deodată, se oprea în mijlocul vreunui cuvânt, își scotea șomoioagele de vată din nas, se uita la ele și clătina din cap. Avea fața turtită ca o farfurie de aramă coclită , verzuie printre cutele ce o brăzdau și urâțită și mai tare de niște ochi plumburii, cu totul de prisos; simțindu-i cum se lipesc parcă de obrazul meu, mi se făcea scârbă și-mi tot venea să mă șterg cu palma.
Câteva zile am stat în clasa întâi și în banca întâi, care era aproape lipită de masa lui. Faptul acesta era de nesuferit pentru mine, fiindcă tot timpul mi se părea că șade cu ochii numai pe mine. Întruna îl auzeai fonfăind:
-                   Peșkov, schimbă rubașca-a! Peșkov, nu hârșcâi cu picioarele! Peșkov, iar ai făcut cu cizmele tale o băltoacă!
La rândul meu îi plăteam toate acestea cu niște obrăznicii nemaipomenite: o dată am făcut rost de undeva de o jumătate de harbuz înghețat, l-am scobit și l-am legat cu o ață de scripetele ușii. În tindă era aproape întuneric. Când învățătorul a deschis ușa, harbuzul a fost tras în sus, iar când a închis-o după el, harbuzul i s-a așezat , ca o căciulă , drept pe chelie. Am fost trimis acasă cu paznicul școlii, cu un bilet din partea învățătorului și am plătit năzbâtia asta pe pielea mea.
Altă dată i-am turnat în sertarul mesei tabac de tras pe nas. Învățătorul a început să strănute așa de tare, încât a fost nevoit să plece din clasă. În locul lui ne-a trimis pe gineri-său, un ofițer care ne-a pus să cântăm în cor ”Doamne, ocrotește-l pe țar” și ”Ah, libertate, scumpă libertate”. Pe cei care cântau fals îi trăsnea în cap cu o riglă; se auzea un pocnet puternic și caraghios, dar nu durea defel.
La religie, aveam un popă tânăr și frumos, cu o chică bogată; acesta a prins pică pe mine din pricină că n-aveam ”Sfânta Scriptură a vechiului și noului testament” și că îl maimuțăream cum vorbea. Când intra în clasă, cea dintâi grijă a lui era să mă întrebe:
-        Peșkov, ai adus cartea, sau n-ai adus-o? Da. Cartea.
Îi răspundeam:
-        Nu. N-am adus-o. Da.
-        Ce da?
-        Nu.
-        Ei, dacă-i așa, du-te acasă. Da. Acasă. Pentru că n-am de gând să fac lecție cu tine. Da. N-am de gând.
Treaba asta nu mă mâhnea prea tare; plecam de la școală și, până la vremea când se isprăveau orele de clasă, hoinăream pe ulițe, urmărind viața zgomotoasă a mahalalei.
Popa avea o față ca a lui Hristos, ochi blajini ca de femeie și mâini mici cu care mângâia cu blândețe tot ce apuca. Orice lucru lua în mână, fie că era o carte, o linie sau o peniță, îl apuca cu o neasemuită gingășie, ca și când ar fi fost viu, plăpând și tare drag, și s-ar fi temut ca nu cumva să-l vatăme dacă n-ar umbla cu el cu destulă băgare de seamă. Cu copiii nu se purta tocmai blând, dar copiii țineau la el.
Cu toate că învățam destul de bine, mi s-a spus că aveam să fiu dat afară din școală din pricina purtării mele proaste. Vestea asta m-a mâhnit, deoarece avea să-mi aducă necazuri mari. Mama, tot mai nervoasă, mă bătea din ce în ce mai des.
​

Answer 1

eram la școala încălțat cu ghetele mamei si cu un paltonas .....continui mai târziu va nu am baterie îmi pare rauu

Explicație:

îmi cer scuzeee