Question

Am nevoie terog frumos de poezia Luceafarul de Mihai Eminescu dau cel mai bun raspuns plus puncte daca nu dati orce poezie vreti dar de Mihai Eminescu orce inafara de Find baiet baduri cutreieram :* ;) va multumesc anticipat!

Answer 1

LUCEAFARUL
A fost odata ca-n povesti 
A fost ca niciodata, 
Din rude mari împaratesti, 
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti 
Si mândra-n toate cele, 
Cum e Fecioara între sfinti 
Si luna între stele.
Din umbra falnicelor bolti 
Ea pasul si-l îndreapta 
Lânga fereastra, unde-n colt 
Luceafarul asteapta.
Privea în zare cum pe mari 
Rasare si straluce, 
Pe miscatoarele carari 
Corabii negre duce,
Îl vede azi, îl vede mâni, 
Astfel dorinta-i gata; 
El iar, privind de saptamâni, 
Îi cade draga fata.
Cum ea pe coate-si razima 
Visând ale ei tâmple, 
De dorul lui si inima 
Si sufletu-i se împle.
Si cât de viu s-aprinde el 
În orisicare sara, 
Spre umbra negrului castel 
Când ea o sa-i apara.������������ * 
Si pas cu pas pe urma ei 
Aluneca-n odaie, 
Tesând cu recile-i scântei 
O mreaja de vapaie.
Si când în pat se-ntinde drept 
Copila sa se culce, 
I-atinge mânile pe piept, 
I-nchide geana dulce;
Si din oglinda luminis 
Pe trupu-i se revarsa, 
Pe ochii mari, batând închisi 
Pe fata ei întoarsa.
Ea îl privea cu un surâs, 
El tremura-n oglinda, 
Caci o urma adânc în vis 
De suflet sa se prinda.
Iar ea vorbind cu el în somn, 
Oftând din greu suspina: 
� O, dulce-al noptii mele Domn, 
De ce nu vii tu? Vina!
Cobori în jos, luceafar blând, 
Alunecând pe-o raza, 
Patrunde-n casa si în gând 
Si viata-mi lumineaza!
El asculta tremurator, 
Se aprindea mai tare 
Si s-arunca fulgerator, 
Se cufunda în mare;
Si apa unde-au fost cazut 
În cercuri se roteste, 
Si din adânc necunoscut 
Un mândru tânar creste.
Usor el trece ca pe prag 
Pe marginea ferestei 
Si tine-n mâna un toiag 
Încununat cu trestii.
Parea un tânar voievod 
Cu par de aur moale, 
Un vânat giulgi se-ncheie nod 
Pe umerele goale.
Iar umbra fetei stravezii 
E alba ca de ceara � 
Un mort frumos cu ochii vii 
Ce scânteie-n afara. 

Answer 2

Pe lângă plopii fără soțAdesea am trecut;Mă cunoșteau vecinii toți-Tu nu mai cunoscut.La geamul tău ce străluceaPrivii atât de des;O lume toată-nțelegea-Tu nu mai înțeles.De câte ori am așteptatO șoaptă de răspuns!O zi din viață să-mi fi dat,O zi mi-era de-ajuns;O oră să fi fost amici,Să ne iubim cu dor,S-ascult de glasul gurii miciO oră, și să mor”.