AM NEVOIE URGENT! DAU PUNCTE ȘI COROANA
ASTA E TEXTUL!!!
Citeşte, cu atenţie, textul, apoi rezolvă sarcinile de lucru care urmează:
„Trăia odată un ceasornicar bătrân. Într-o zi, plimbându-se printr-o pădure de la
marginea oraşului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. Era mare cât un băiat
sau o fetiţă de patru ani, avea limbile de aur şi cifrele de pietre scumpe.
Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Il privi pe toate părțile,
insă ceasul nu mergea. Îl luă acasă şi îl desfăcu să il repare. Pe vremea aceea, in fiecare
tic-tac, tic-tac...
ceas locuia un pitic. El era cel care mişca roţile dinţate şi bătea cu un ciocănel, fácánd
Ceasul pe care il găsise meşterul nu avea pitic. Avea insă un pitic intr-un sertar, de
la un ceas care fusese strivit din greşeală de stăpânul său. Repară ceasornicarul
ceasul şi îl aşeză in vitrină, doar, doar o veni păgubitul după el.
Într-o zi trecu pe acolo împăratul, care, văzând ceasul, dori să-l cumpere. Îl duse
la palat şi îl așeză în sala tronului păzit de doi ostaşi. Din ziua aceea se petrecu un
lucru tare ciudat. De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc
ţăranii, abia ii spunea împăratul: „Vorbeşte! Iti dau voie să vorbeşti o oră..." că ceasul
cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat, fără să apuce să deschidă
de pâine, împăratul ii spunea:
gura. Dacă venea însă o văduvă, care il invinuia pe boier că-i fură şi ultima bucăţică
Ei, vorbeşte şi tu! Iți dau voie o clipă... Și iată că după ceasul cu limbă de aur,
pe inimă!
clipa ţinea, ținea şi nu se mai sfârşea... Pleca văduva numai când spusese tot ce avea
Dacă au văzut aşa, s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat.
Măria-ta!
- Măria ta, nu se mai poate... Ceasul Măriei tale ne face viaţa amară. Nu merge bine,
L-a chemat impăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. [...]
Ajuns acasă, ceasornicarul scoase piticul din ceas şi il intrebă ce se întâmplă.
Meştere, meştere - oftă piticul - ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu
oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreţi... Atunci pun ceasul să meargă
mai repede sau mai incet după cum cred eu că e bine.
Meşterul dădu din cap. Doar avea şi el o inimă şi-l înţelegea tare bine pe piticul cel
inimos! [...]
Pentru a ieşi din impas, ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter, care, dorind să
fie pe placul impăratului, construi un pitic de fier, fără inimă, care să pună ceasul in
mişcare ca şi piticul adevărat.
Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat in sala tronului şi,
de atunci, din nou vorbiră boierii câte o oră, iar nevoiaşii câte o clipă... Apoi,
îmbătrânind, piticii din ceasornice se mutară, rând pe rând, in tara poveştilor şi in
locul lor fură aşezaţi pitici de fier, sau arcuri, lanţuri, pendule şi cuci.
Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc, cu lant, cu pendule sau cu cuc,
dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât in poveştile pentru copii."
(Vladimir Colin, Povestea ceasului cu inimă)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
mod de expunere:naratiune,dialog
intr-o zi-reper timp
printr-o pădure-reper spatial
6.
text epic,deoarece modul de expunere principal este naratiunea,prezenta verbelor.
7. o inima articol nehotarat
o ora numeral cardinal
8.
aceea pronume demonstrativ
se petrecu verb
ciudat adjectiv
9.
era mare-pred nominal
văzu-pred verbal
10. ceasornicarul
c.i- I-am arătat calea ceasornicarului.
n.pred. Acel bărbat este ceasornicarul.
subiectul 3
Colegul meu,Andrei.
Colegul meu de bancă,Andrei,îmi este prieten de foarte mult timp. Este foarte calm si iubitor,si are mereu cuvintele la el. L-as putea descrie drept un copil conștiincios,cuminte,dar uneori tenace. Este un prieten foarte bun,deoarece nu este previzibil.
Seamănă puțin cu tatăl lui,păr blond şi drept,ochii verzi.Este si foarte inalt,mult mai inalt decat mine.