Am nevoie URGENT de comentariul Acuarelei scris de Ion Minulescu.
Dau COROANA
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
E un mic poem dedicat uneia dintre cuceririle ocazionale si are in centru cateva produse ale realului talent de scriitor (ocazional, mai degraba), de care s-a bucurat, in sens propriu si figurat, Minulescu. Ritmul poeziei e, fireste, potolit, stins, adaptat vremii generatoare de lenese melancolii, de care e vorba in text. Aceste nostalgii ori melancolii sunt fanteziste si neconvingatoare. Sunt o poza a unui oras banal, lipsit de expresivitate, caruia ii lipseste naturaletea. Ca specie literara, poezia poate fi luata ori ca o meditatie, ori, mai curand, ca o romanta cu suficienta prospetime si cu un final ce aduce a vibratie emotiva adevarata in raport cu mijlocul textului. Autorul are intuitia moderna a universului mecano-morf ori reificat, element simbolist:
„un batran si o batrana
doua jucarii stricate -
merg tinandu-se de mana".
Imaginea nu e grava tocmai datorita ironiei (alt element simbolisT), care e, aici, a insusi celui ce observa orasul si ploaia, acuarela adica. Neologismele stridente pentru poezia epocii (chiar daca ele circulau in publicistica) fac si mai truculenta incercarea de a surprinde sentimentalisme ori drame anonime in orasul privit prin grila simbolistilor.
In concluzie, Acuarela e un mic poem descriptiv, posesor si generator de melancolii romantioase, folosind un limbaj teatral in poze largi, ca ale mimilor ce dau examen de angajare. Cateva idei si reprezentari poetice salveaza un text ce parea compromis de previzibil, grav si minor. Nici un simbol, nici o tresarire, nimic hieratic. Ploaia e doar un element decorativ a carui resursa poetica e anulata de imaginea de sceneta jucata public de trecatori. Este, insa, evident ca e atat de cantabila si de muzicala (simbolism, totusI) incat e un simplu refren intre poeziile minulesciene.
Explicație: