Am nevoie urgent de o caracterizare a unuia dintre personajele din nuvela Moara cu noroc , fie Ana, Ghita, Lica sau soacra si sa justific de ce am ales sa caracterizez acel personaj . Va roog mult
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
9
Am ales personajul Ghița deoarece acesta este personajul principal al operei "Moara cu noroc" şi este prezent de-a lungul întregii lecturi. Ghiță este protagonistul nuvelei Moara cu noroc, fost cizmar, ajuns cârciumar prin arendarea unui han. Destinul său ilustrează teza morală formulată de personajul reflector al nuvelei chiar în debutul acesteia, bătrâna mamă a Anei.
Eroul poartă numele desacralizat al Sfântului Gheorghe și nu poate fi decât antieroul învins de balaur, de forțele malefice (caracterizare indirectă, prin onomastică).
Ghiță este un personaj complex, multidimensional și dilematic, care se lasă dominat de slăbiciunea sa pentru bani (arghirofilia). Este un personaj mobil, deoarece trăsăturile sale de caracter se schimbă profund pe parcursul acțiunii, suportând un proces de dezumanizare.
În construcția personajului, Slavici recurge la procedeul caracterizării directe (realizată de narator, de către celelalte personaje și de către personajul însuși), dar, mai ales, la procedeul caracterizării indirecte prin fapte, comportament, limbaj, mediu social sau prin relația cu celelalte personaje.
Dezumanizarea lui Ghiță trebuie înțeleasă ca o consecință a setei de înavuțire. In devenirea sa tragică, personajul trece prin trei etape succesive. Prima ipostază este cea a omului moral. Cizmarul Ghiță este inițial un adevărat pater familias responsabil, cinstit și harnic, care respecta normele morale ale comunității. Acest lucru îi aduce fericire, demnitate și echilibru sufletesc.
Cea de-a doua ipostază este cea a omului dilematic. Ghiță își părăsește satul natal trădându-și originea și meseria și arendează hanul de la Moara cu noroc, stăpânit de dorința de a se îmbogăți. Dilema se concretizează în trăirile contradictorii ale personajului, care oscilează între dorința de a rămâne un om cinstit, devotat familiei și ispita banului nemuncit.
Sub influența nefastă a lui Lica Sămădăul, căruia îi devine complice în afacerile murdare, Ghiță acceptă compromisul moral. Viața lui se transformă într-un adevărat calvar. Este tăcut, sumbru, irascibil și refuză comunicarea cu Ana, de care se îndepărtează treptat. În această luptă interioară, teamă se confruntă cu remușcările, suspiciunea și cu un acut sentiment al culpabilității.
În relațiile sociale, Ghiță este duplicitar și se compromite public, atunci când depune mărturie falsă la proces,trădând încrederea jandarmului Pintea.
Ultima ipostază în devenirea protagonistului este cea a omului imoral, posedat de instinct și îndepărtat de Dumnezeu. Lăcomia, setea de răzbunare, gelozia oarbă pun stăpânire pe sufletul lui Ghiță, acesta ajungând la crimă ultima treaptă a degradării umane.
Înțelegând ca și-a distrus căsnicia și viața, Ghiță acționează pentru prima dată cu fermitate. Înjunghierea Anei este o crimă odioasă, justificată de protagonist în mod absurd, prin iubire. La rândul lui, va sfârși tragic, fiind împușcat de oamenii lui Lică.
Eroul poartă numele desacralizat al Sfântului Gheorghe și nu poate fi decât antieroul învins de balaur, de forțele malefice (caracterizare indirectă, prin onomastică).
Ghiță este un personaj complex, multidimensional și dilematic, care se lasă dominat de slăbiciunea sa pentru bani (arghirofilia). Este un personaj mobil, deoarece trăsăturile sale de caracter se schimbă profund pe parcursul acțiunii, suportând un proces de dezumanizare.
În construcția personajului, Slavici recurge la procedeul caracterizării directe (realizată de narator, de către celelalte personaje și de către personajul însuși), dar, mai ales, la procedeul caracterizării indirecte prin fapte, comportament, limbaj, mediu social sau prin relația cu celelalte personaje.
Dezumanizarea lui Ghiță trebuie înțeleasă ca o consecință a setei de înavuțire. In devenirea sa tragică, personajul trece prin trei etape succesive. Prima ipostază este cea a omului moral. Cizmarul Ghiță este inițial un adevărat pater familias responsabil, cinstit și harnic, care respecta normele morale ale comunității. Acest lucru îi aduce fericire, demnitate și echilibru sufletesc.
Cea de-a doua ipostază este cea a omului dilematic. Ghiță își părăsește satul natal trădându-și originea și meseria și arendează hanul de la Moara cu noroc, stăpânit de dorința de a se îmbogăți. Dilema se concretizează în trăirile contradictorii ale personajului, care oscilează între dorința de a rămâne un om cinstit, devotat familiei și ispita banului nemuncit.
Sub influența nefastă a lui Lica Sămădăul, căruia îi devine complice în afacerile murdare, Ghiță acceptă compromisul moral. Viața lui se transformă într-un adevărat calvar. Este tăcut, sumbru, irascibil și refuză comunicarea cu Ana, de care se îndepărtează treptat. În această luptă interioară, teamă se confruntă cu remușcările, suspiciunea și cu un acut sentiment al culpabilității.
În relațiile sociale, Ghiță este duplicitar și se compromite public, atunci când depune mărturie falsă la proces,trădând încrederea jandarmului Pintea.
Ultima ipostază în devenirea protagonistului este cea a omului imoral, posedat de instinct și îndepărtat de Dumnezeu. Lăcomia, setea de răzbunare, gelozia oarbă pun stăpânire pe sufletul lui Ghiță, acesta ajungând la crimă ultima treaptă a degradării umane.
Înțelegând ca și-a distrus căsnicia și viața, Ghiță acționează pentru prima dată cu fermitate. Înjunghierea Anei este o crimă odioasă, justificată de protagonist în mod absurd, prin iubire. La rândul lui, va sfârși tragic, fiind împușcat de oamenii lui Lică.
Alte întrebări interesante