am nevoie urgent de rezolvare, vreau sa fie scrisă și sa fie mai lungă. Dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
(eu am s-o scriu dintr-o perspectivă întunecată, căci de altfel cam așa a și fost perioada comunistă)
Bunicii mei au prins războiul la țară, având în jur de 20 de ani când conflictul a luat sfârșit. Fiind într-o zonă greu accesibilă, trupele germanilor nu i-au atacat vreodată și doar sovieticii, obișnuiți cu teribilele ierni din îndepăratat Siberie, au străbătut odată, pe la începutul anul 1940, drumul care ducea spre cătunul bunicilor mei. De atunci, de când tăiau copaci, furau animalele oamenilor și luau lemnele din casele sătenilor, bunicii și-au făcut o impresie nefavorabilă sovieticilor: lacomi, mediocri, respingător prin barbaritatea lor. Când au preluat puterea, în 1948, bunicii știau că egalitatea de clasă pe care o proclamaseră ei n-avea să se întâmple într-o țară ca a noastră prin mijloace rusești, tocmai prin ura pe care o stârneau aceștia în rândul comunității românești. Și totuși, după preluarea cu forța a tuturor proprietăților private, după numeroase arestări și disprații misterioase și după celebrele reforme agrare, bunicii au înțeles cât de ușor de subjugat e poporul român. Au distrus totul - au distrus fiecare casă din satul nostru și au transformat cătunul într-un lagăr forțat de muncă pentru ca deținuții politici să fie trimiși în adâncurile întunecate ale minelor. Nu s-au mulțumit cu distrugerea satului, ci i-au obligat pe toți, indiferent de vârstă, să se angajeze în industria de la oraș, fiind nevoiți să stea înghesuiți toți cei 7 membrii ai familiei într-o singură cameră în condiții insalubre. Alimentația? Insuficientă. Dacă te găseai în situația în care erai înghesuit cu mai mult de 5 persoane într-o cameră și aveai nevoie de mâncare, rar era să și găsești. Iar dacă găseai, porțiile erau raționalizate. Bătrânii n-au rezistat: doi ani în comunism le-a fost de ajuns. Amintirea libertății pe care o acorda manorhia, dar și amintirea îndepărtată a satului le-a rămas întipărită în minte, iar de fiecare dată când priveau spre fumul dens ce ieșea din fabrica de lângă noi aproape că-și făceau cruce. Au urmat apoi arestări, torturi teribile de care nimeni astază, la 10 ani după prăbușirea comunismului. nu le mai acordă importanță.
Explicație:
la final am pus „10 ani după prăbușirea comunismului”, cu toate că știu că au trecut 30. dar la început am precizat că bunicii aveau în jur de douăzeci de ani în 1945, iar probabilitatea să aibă 90 de ani e destul de redusă.