am nevoie urgenta de rezumatul cărți fairia- o lume îndepărtată de Radu Pavel dau coroană
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Mi-am amintit de parfumul incitant de fiară tânără, de ochii verzi care-mi chinuiseră visul, și mi-am zis că lumea asta se arăta prea complicată pentru un biet astronaut de viță pământeană. Voiam să dorm.” (pag. 70)
Am prima ediție a cărții lui Radu Pavel Gheo undeva prin bibliotecă, dar am ratat-o până acum. Abia după reeditarea acesteia în Colecția Top 10+ m-am hotărât să o citesc și cumva regret că nu am făcut-o mai demult. Asta pentru că ”Fairia – o lume îndepărtată” este un roman construit foarte bine, este un basm frumos, care are meritul să atragă deopotrivă și copiii (este și normal, de vreme ce este un basm, un roman de aventuri), dar și adulții, cei care își doresc din când în când să își trezească la viață imaginația din copilărie, acea perioadă în care sunt lipsiți de responsabilitățile de mai târziu și mai predispuși la visare.
Suntem într-un viitor incert, în care un fost comandant de navă spațială își povestește aventurile din Fairia, acea ”lume îndepărtată”, pe care supraviețuitorii nu o cunosc și nici nu o recunosc, acea lume care seamănă până la perfecțiune cu Pământul pe care l-au părăsit de ceva vreme, dar despre care are cunoștințe fie provenite din amintiri, fie din cărțile citite. Fairia este un Pământ primordial, imaculat, deși există și aici prieteni și dușmani, popoare ospitaliere sau seminții sălbatice. De altfel, din momentul prăbușirii navei spațiale, totul este surprinzător, pentru niște oameni obișnuiți cu răceala stațiilor spațiale, ale rachetelor și navelor epocii:
”Așadar, într-o galaxie vecină, dincolo de mii și mii de stele, se găsea o planetă pe care se bat eroi umani cu dragoni vorbitori, ca în poveștile triburilor primitive de pe Pământul de acum cinci-zece mii de ani. Sau dădusem peste o lume a telepaților, sau halucinam… Și ăsta era doar începutul!” (pag. 22)
Basmul începe așadar ca un film science-fiction, dintr-o perioadă post-apocaliptică, pentru a continua apoi cu o super-acțiune de explorare a unei lumi necunoscute, locuită atât de oameni, dar și de personaje de poveste, precum centaurii, zânele, vrăjitoarele, piticii sau ființe pe care nu le pot descrie aici, atât sunt de noi și nemaivăzute. Cu alte cuvinte, inovația ne duce aici dinspre cartea de fantasy în cea de aventură, ne aflăm parcă în pielea primilor exploratori ai Lumii noi, surprinși la fiecare pas, de fiecare nou lucru ce părea ”altfel”:
”Memoria mea… după căderea pe Fairia, amintirile mi se destrămau ca o cârpă putredă, se deșirau în fâșii inegale care abia se mai țineau una de alta. Îmi aminteam vag tot felul de lucruri, dar ele nu se legau într-un întreg coerent. Parcă trăiam mai multe variante de vieți, fără prea mare legătură una cu alta.” (pag. 158)
Explicație:
sper că te-am ajutat!:)
Răspuns:
Cei doi barbati, adăpostiti pină atunci sub un umbrar de pînză aspră, s-au ridicat de pe băncuţă şi au intrat intr-o cladire din piatră moale, alba. Unul din el, mai tinăr, înalt şi cu faţa îmbujorată, nu arăta deloc că potopul din ceruri 1-ar fi facut să sufere in vreun fel. Celalalt, un bätrin la fel de inalt, era uscat și vinos, cu pielea arsă de soare şi părul alb. Riduri adinci, întu necate, il brăzdau fața şi pielea gitului. Și cum s-a întimplat că ati renunțat la cariera de astronaut? Eu m-am gindit întot deauna cit de minunat e să explorezi alte lumi, så treci prin infernul acid de pe planeta a treia a stelei Lucille, unde alți cinci David Eugen se degra daseră iremediabil, sau să îţi simţi creierul elec tronic trepidind sub vibratiile undelor gamma. asta nu fiindcă cel construiți asemenea lui s-ar fl temut de moarte - cine ar fi riscat să le pro grameze astfel de sentimente? -, ci pentru că neliniştea deconectării definitive afectează toate mecanismele inzestrate cu un rudiment de inte ligenţă (deşi unii ar zice că e cam acelaşi lucru). şi n-ar strica nici o gură de tuică, așa, ca să mai inviorăm atmosfera, prospectorul ăsta, nici nu-ți vine să crezi că mai interesează Pămin tul, nici eu n-am ştiut cit de bine poate fi intr-o lume normală, mă intreb dacă aş fi aflat vreo dată de n-ar fi fost Fairia, şi numai din cauza singurătăţii