Am nevoie, vă rog frumos, de caracterizarea psihologică a lui Harap Alb, cât mai repede dacă e posibil....
Răspunsuri la întrebare
Răspuns=
sper ca nu o sa te derutez sau nu asta vroiai
Caracterizarea lui Harap-Alb
În Estetica basmului, criticul literar G. Călinescu afirmă că specificul personajelor constituie o trăsătură definitorie: „Basmul este un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală.. caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anume fiinţe himerice, animale(…) Fiinţele neomeneşti din basme au psihologia şi sociologia lor misterioasă.”
Personajele din basmul cult, Povestea lui Harap-Alb, sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine şi rău se încheie în basm prin victoria binelui.
Basmul cult Poveste lui Harap-Alb contrazice aşteptările cititorului de basme. Eroul basmului, mezinul craiului, nu are puteri supranaturale şi nici însuşiri excepţionale asemenea lui Făt –Frumos din basmele populare. El are calităţi şi defecte, sugerate şi de oximoronul din numele său. Prin trecerea probelor la care este supus pe parcursului călătoriei sale iniţiatice, fiul cel mic al craiului va dobândi calităţile necesare unui viitor împărat(mila, bunătatea, generozitatea, înţelegerea faţă de cei mai slabi decât el, simţul responsabilităţii, al curajului, al prieteniei, capacitatea de a-şi respecta cuvântul dat). Din acest punct de vedere, basmul poate fi considerat un bidungsroman.
Iniţial, mezinul craiului este timid, ruşinos, lipsit de curaj. Când tatăl său îi mustră pe fraţii lui mai mari pentru a se fi întors din drum de frica ursului, el nu are curajul să dea glas dorinţei de a merge să-şi încerce norocul: „iese afară în grădină şi începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său”.Faţă de bătrâna cerşetoare, eroul se dovedeşte a fi milostiv, dându-i un bănuţ. Milostenia lui va fi răsplătită prin sfatul pe care-l primeşte de la femeia bătrână: de a cere hainele si armele tatălui său şi calul ce se va apropia de tava de jăratic. Cu sprijinul calului, mezinul va trece de ursul de la pod, craiul deghizat care probează destoinicia fiilor. Trecerea podului semnifică trecerea către o altă etapă a existenţei. A trece podul înseamnă un act de curaj, de afundare în necunoscut.
Fiul craiului se rătăceşte prin pădurea-labirint, dovedind că mai are încă multe de învăţat. Aici îl ia ca însoţitor pe Spân în ciudat sfatului tatălui său de a se feri de omul roş şi de Spân. Harap-Alb e caracterizat direct de narator: „Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste”. El este supus de Spân prin vicleşug. Antagonistul (răufăcătorul) îl închide pe tânăr într-o fântână şi pentru a-l lăsa în viaţă îi cere să facă schimb de identitate, să i se supună întru toate „ până când va muri şi iar va învia”. Este de remarcat faptul că până în momentul în care este botezat de Spân, Harap-Alb, numele mezinului nu era cunoscut, afirmându-se doar ca fiu al craiului.
Harap înseamnă om negru, născut a fi rob, sclav. Numele Harap-Alb semnifică sclav alb, rob de origine nobilă, supus iniţierii. A fi rob înseamnă pentru erou punctul cel mai de jos în care l-a adus lipsa de experienţă.
Identificăm în basm şi mijloace de caracterizare indirectă, prin fapte, limbaj, relaţiile cu alte personaje sau numele personajelor.
Mijloacele prin care trece eroul cele trei probe la care este supus la curtea împăratului Verde ţin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Sfânta Duminică îi dă o „somnoroasă” pentru a adormi ursul, iar pentru cerb o licoare, dar şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Aceste probă solicită curajul, capacitatea de a mânui sabia, dar şi respectarea jurământului în pofida ispitei de a se îmbogăţi.
A treia etapă a iniţierii este mai complexă şi necesită mai multe ajutoare. Drumul spre împăratul Roş necesită trecerea altui pod, semnificând trecerea într-o altă etapă a maturizării. Harap-Alb are acum iniţiativa faptelor sale. Astfel, el se dovedeşte responsabil faţă de micile vieţuitoare pe care le întâlneşte în calea sa şi care îi dăruiesc o aripă pentru a le chema în ajutor atunci când va avea nevoie.
Ceata de monştri, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă, îl însoţeşte ca să-l ajute pentru că s-a arătat prietenos şi comunicativ.
La curtea împăratului Roş, este supus la o serie de probe trecute datorită puterilor supranaturale ale ajutoarelor: casa de aramă – cu ajutorul lui Gerilă(proba focului), ospăţul pantagruelic cu mâncare şi vin din belşug – cu ajutorul lui Flămânzilă şi Setilă(proba pământului şi a apei), alegerea macului de nisip – cu ajutorul furnicilor.
Spânul nu este doar întruchiparea răului, ci are şi rolul iniţiatorului, este un rău necesar, de aceea calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca iniţierea eroului să se fi încheiat: „Şi unii ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte”
Eroul este sprijinit în confruntarea sa cu răufăcătorul de ajutoare şi donatori, animale fabuloase, făpturi himerice sau obiecte miraculoase. Specific basmului cult este modul în care se individualizează personajele.