am un proiect în care trebuie sa scriu o zi din viata mea ca soldat pe tranșee din primul război mondial (ca într un jurnal) de o pagina. E URGENT, DAU CORONITA
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Despre marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz din anul 1917, istoriografia românească a proiectat în mentalul colectiv de la noi imaginea unor victorii caracterizate, cel mai adesea, prin folosirea unor termeni precum: jertfe, eroism, victorie, miracol etc. Și nu e nimic rău sau greșit în folosirea acestor termeni drept descriptori ai fenomenului istoric din vara anului 1917. Atât doar că Marele Război este cel mai adesea minimalizat de alte evenimente considerate mai însemnate.
Conul de umbră lăsat peste istoria românească a Primului Război Mondial se menține în continuare și, din păcate, nici Centenarul evenimentului n-a avut puterea de a capta interesul public și de a aduce în lumina reflectoarelor faptele acelor ani. Ca atare, asistăm cumva pasivi la demonetizarea sa, dar și la înstrăinarea, tot mai mult, a generației noastre de sacrificiile, valorile și înfăptuirile generației care a luptat în Marele Război și care a făurit Marea Unire.
Studiul de față își propune a fi o contribuție la cunoașterea și revalorizarea evenimentelor din anul 1917 de pe frontul din Moldova, utilizând ca sursă documentară principală literatura memorialistică românească dedicată Primului Război Mondial. Pe baza acestor scrieri vom încerca să descifrăm elementele cotidianului de pe front: tranșeele, armele, timpul liber, percepția soldatului asupra luptei, a inamicului și, în ultimă instanță, să readucem în prim plan luptele din triunghiul morții și impactul acestora asupra omului de rând.
Cine sunt românii care-și scriu memoriile în Marele Război?
În timpul Primului Război Mondial, o mulțime de martori oculari, actori mai importanți sau mai puțin importanți ai evenimentelor istorice, au simțit nevoia să lase mărturie viitorimii experiențele personale trăite pe front sau în spatele frontului. Cei care-și scriu memoriile sunt în majoritate bărbații care au un anumit statut social și provin în special din zona urbană: politicieni, generali, ofițeri rezerviști proveniți din rândurile avocaților, medicilor, ziariștilor, preoților, învățătorilor, iar mai rar subofițeri și soldați. Despre aceștia din urmă putem menționa că în mare parte nu știu să scrie și să citească. Femeile care scriu jurnale, memorii sau amintiri sunt mai puține, ele aparținând aristocrației. Spre deosebire de scrierile bărbaților care prezintă viața pe front, experiențele femeilor redau întotdeauna viața cotidiană din spatele frontului.
Memoriile, jurnalele, amintirile din perioada Marelui Război au fost publicate în trei etape: direct de către autori, începând din anul 1918 și până în anul 1939, fiind prefațate de către personalități ale vieții publice precum Nicolae Iorga, de către diverși generali ai armatei, iar în cazul unor ofițeri inferiori, de către comandanții lor; postum, în perioada comunistă, acestea au apărut în principal la Editura Militară și în special în preajma semicentenarului Primului Război Mondial; după 1990 multe dintre manuscrisele aflate în păstrarea urmașilor combatanților au fost publicate de către aceștia, pe cheltuiala lor, altele au fost donate Arhivelor Statului de unde au intrat în circuitul cercetării. Au existat, în special, în ultimul deceniu, sub impulsul Centenarului, și meritorii preocupări ale universităților pentru publicarea și punerea în valoare a unor manuscrise, precum și inițiative ale unor edituri de reeditare a unor Jurnale/ amintiri sau publicarea unor manuscrise.
Si eu aveam ceva facut in varianta online! Succes! Sper ca te-am ajutat!