Limba română, întrebare adresată de antonelavarzaru87, 8 ani în urmă

Amintiri din copilărie (fragment) Ion Creangă Odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza- mare, la moş Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vro două locuri din sat era câteun cireş văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe loan, să ne ducem la scăldat. Nu-i acasă lon, zise mătuşa Mărioara; s-a dus cu moşu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă din Codreni, s-aducă nişte sumani. Căci trebuie să vă spun că la Humuleşti torc şi fetele şi băieţii, şi femeile şi bărbaţii; şi se fac multe giguri de sumani, şi lăi, şi de noaten, care se vând şi pănură, şi cusute; şi acolo, pe loc, la negustori armeni, veniţi înadins din alte târguri: Focşani, Bacău, Roman, Târgu-Frumos, şi de pe aiurea, precum şi pe la iarmaroace în toate părţile. Cu asta se hrănesc mai mult humuleştenii, răzeşi fără pământuri, şi cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloi, sare şi făină de păpuşoi; sumane mari, genunchere şi sărdace; itari, berneveci, cămeşoaie, lăicere şi scorturi înflorite; ştergare din borangic alese, şi alte lucruri, ce le duceau lunea în târg de vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maice, cărora le vine cam peste mână târgul. -Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătuşă Mărioară, vorba de dinioarea; şi-mi pare rău că nu-i vărul lon acasă, că tare-aş fi avut plăcere să ne scăldăm împreună... Dar în gândul meu: Ştii c-am nimerit-o? Bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!... Şi, scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireşului. - Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbați la mine; coboară-te jos, tâlharule, că te-oi învăţa eu. Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! Dacă vede ea şi vede că nu mă dau, zvárr! de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chiteşte. Apoi începe a se aburca pe cireş în sus, zicând: Stai, mai porcane, că te căptuşeşte ea, Mărioara, acuş! Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, şi odată fac zup! în nişte cânepă, care se întindea de la cireş înainte şi era crudă şi până la brâu de naltă. Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos. Eu, atunci, iute må răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, må azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, şi- mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua aceea... Dar mai în deseară, iaca şi moş Vasile, cu vornicul şi paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina şi-l cheamă să fie de faţă când s-a ispăşi cânepa şi cireşele... căci, drept vorbind, şi moş Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgârie- brânză, ca şi mătuşa Mărioara. Vorba ceea: A tunat şi i-a adunat. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, şi vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul. Aşa şi tata: a dat gloabă pentru mine, şi pace bună! Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând: Nal satură-te de cireșe! De-amu' să ştii că ţi-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? Şi iaca aşa cu cireşele; s-a împlinit vorba mamei, sărmana, iute şi degrabă: Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişag. Povestesc in 12-15 enunturi

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de luisaiacob07
1

Răspuns:

Într-o zi de vară autorul se furișează în mijlocul zilei la moș Vasile care era fratele mai mare al tatălui său ca să fure cireșe pentru că numai la casa lui și la alte două case din sat se afla câte un cireș văratic, unde se făceau cireșele de Duminica Mare. Acesta se gândea la un plan ca să nu-l prindă că fură cireșe. Intră în casa omului și se preface că merge după Ioan ca să meargă la scaldă iar mătușa lui, Mărioara a spus că nu e acasă și că a plecat cu bunicul autorului sub cetate, la o chiuă din Codreni ca să aducă niște sumani pentru că în Humulești femeile, bărbații, fetele și băieții torc și se fac multe giguri de sumani, și lăi, și de noaten, care se vând și pănură, și cusute. Și acolo pe loc, la negustori care veneau din alte târguri precum: Focșani, Bacău, Roman, Târgu-Frumos, etc, la fel și pe care carnavaluri în toate părțile. Cu asta se hrănesc cel mai mult humuleștenii, răzești fără pământuri, și cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, ulei, sare și făină de păpușoi. Sumane mari, genunchere și sărdace. Haine, cârpe de șters și alte lucruri pe care le duceau lumea la vânzare la târg sau joia pe la mănăstirile de măicuțe, cărora nu le prea pasă de târg. Băiatul i-a sărutat mâna mătușii sale cu părere de rău și a plecat la scaldă. După câteva minute a observat cireșul femeii și a mers repede și a luat niște cireșe și nu contau dacă erau crude sau coapte, iar în timp ce acesta capăta pe cireșe o observă pe Mărioara care se afla la tulpina cireșului cu o curea în mână. Când o văzu s-o aruncat și a început să fugă cum putea el de repede și ea pe urmele lui iar până la urmă o scăpat și de buclucul ăsta.

Sper că te-am ajutat!

Alte întrebări interesante