Question

analiza cintecului ciocirlia. Plz

Answer 1

Zăpada, subtiata mereu către sfârșitul lui februarie, la începutul lui martie se topi de tot sub adierile vântului de la miazăzi. Pe costisele umede bătea soarele, iarba se grăbi să - și arate acele verzi și fragede. Fierarii satului nu mai razbeau cu ascutitul fiarelor de plug. Cocoșii trambitau cu fala de pe garduri, iar purceii mici ca niște șobolani guitau prin curți, alergau după mamele lor care nu i-au lăsat să suga de ajuns.
O săptămână de primăvară învie lumea.
Dar iarna inveninata rău se hotărâse sa se întoarcă, parandu-i că prea repede a plecat.
Și într-o seara dădu drumul vanturilor de la miazănoapte și dimineața era alb cât bătea ochiul. Nu mai ningea, dar văzduhul era sur și greu,coborât pe umerii dealurilor din jurul satului, și vântul, deși se mai potolise, tăia ca briciul. Cotcorozitul găinilor inceta, purcelușii cei vargati cu dungi negre se gramadira iarăși în paiele din cotețe. Numai oamenii nu se inspaimantara de toanele iernii. Pământul nu inghetase, iar stratul de zăpadă subțire de tot.
Dacă nu mai ninge până la amiaza se poate și topi, mai ales în locurile de fetie, cum erau cele ce trebuiau semănate anul acesta cu orz și cu ovăz.
Vremea mirosea încă a iarna, văzduhul părea îmbâcsit cu praf fin de cenușă. Oamenii purtau căciuli și clicine peste pieptare, poganici. Vântul părea că nu mai bate, nu mai mișca nici o problema buruiana uscată, dar era încă viu și ardea obraji tineri, ca o flacăra nevăzut de subțire. Câteva zile soarele nu se arăta din bolta sura și neclintita. În lumea aceea mohorata, nu-i venea nici unui fecior de la coarnele plugului să cânte.
Seara, când se întorceau plugarii în sat, vorbeau pe drum :BLESTEMATĂ VREME!