analiza prozodică a poeziei "Doina" de Vasile Alecsandri.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Doina este o creație lirică specifică folclorului românesc prin intermediul căreia se transmite o gamă variată de sentimente puternice și care este adesea însoțită de o melodie adecvată.
Poezia “Doină” de Vasile Alecsandri a fost publicată în volumul Poezii populare ale românilor.
Titlul sugerează faptul că discursul poetic va ilustra trăsăturile definitorii ale doinei cântec dulce, viers cu foc.
Poezia debutează cu o adresare directă, prin repetarea substantivului doină în vocativ cu rolul de a personifica cântecul popular între o ființă dragă, capabilă să înțeleagă frământările omului.
Adresarea directă relevă legătura strânsă dintre om și doină, vizibilă și datorită alternării persoanei a doua cu persoana întâi Când te aud nu m-aș mai duce.
Sentimentele se amplifică gradat așa cum reiese din epitetul metaforic viers cu foc care ne duce cu gândul la profunzimea sentimentelor existente în doină și la clipele de încântare din versurile Când te aud nu m-aș mai duce.
Fiind o poezie de factură populară, eul liric se manifestă și n planul exterior, reliefând legătura puternică dintre om și natură.
Frunza-n codru cât învie
Doina cânt de voinicie
Cade frunza gios în vale
Eu cânt doina cea de jale
Primăvara, când toată natura se trezește la viață, poetul își exprimă bucuria în exterior, în rezonând puternic cu florile și păsările și creând o imagine dinamică în acord cu anotimpul care freamătă de viață.
De mă-ngân cu florile
Și privighetorile
Acestei imagini pline de veselie și mișcare i se opune cea statică și tristă a iernii viscoloase. Eul liric nu mai palpită de fericire, ci își găsește alinare în cântecul doinei închis în casă – sugerează ideea de înstrăinare.
Ultimele patru versuri formează un paralelism sintactic în care predomină verbele la prezent, persoana întâi zic, suspin, cânt. șoptesc, sugerând caracterul peren al doinei și importanța ei în viața omului.
ELEMENTE DE PROZODIE Versul este scurt – 7-8 silabe, cu rima împerecheată și ritmul trohaic, specific poeziei populare.
Sper ca te-am ajutat! Si sper ca e corect