Question

anglia in secolul 17 referat

Answer 1

Secolul al XVII-lea a fost bogat în evenimente pentru Anglia. Opoziţia dintre rege şi Parlament a declanşat revoluţia burgheză de la mijlocul secolului, care s-a terminat cu executarea regelui Carol I Stuart şi proclamarea republicii.
Anglia a parcurs mai multe etape de la cea republicană la dictatura Protectoratului şi Restauraţia Stuarţilor. Perioada a fost dominată de dispute  politice şi formarea primelor partide parlamentare, dar şi de adoptarea unor importatnte legi care, împreună cu Declaraţia drepturilor din 1689, pun bazele monarhiei constituţionale.
Revoluţia engleză
Organizarea politică a Angliei. Petiţia dreptului
 În 1603, la moartea Elisabetei I, tronul englez a revenit regelui Scoţiei, Iacob I Stuart. Ocuparea tronului de către Stuarţi aducea modificări importante în Anglia, unde Tudorii guvernaseră ca monarhi absoluţi, graţie abilităţii şi personalităţii lor. Stuarţii urmăreau instaurarea unui absolutism de drept, ceea ce contravenea realităţilor politice din Anglia, unde Parlamentul – format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor – împărţea puterea cu monarhia.
Atât Icob I, cât şi fiul său, Carol I (1625-1649), au încercat să guverneze fără a convoca parlamentul, cu ajutorul Consiliului Privat, pe ai cărui membri îi numeau sau revocau după bunul lor plac. Ei legiferau prin proclamaţii regale şi exercitau puterea juridică prin Camera Înstelată şi Curtea Înaltei Comisiuni. Stuarţii agreau catolicismul într-o ţară anglicană, unde se dezvoltase mişcarea numită puritanism care urmărea înlăturarea oricărei rămăşiţe a catolicismului. Presbiterianismul – un curent al puritanismului – devenise confesiune dominantă în Scoţia.
S-a conturat astfel o puternică opoziţie parlamentară împotriva Stuarţilor: încă din 1604 fusese votată Apologia Camerei Comunelor, în care se arăta regelui că el guvernează doar împreună cu Parlamentul, ce are însemnate privilegii, deoarece semnifică “libertăţile înnăscute ale poporului englez”. De fiecare dată când a fost convocat, Parlamentul şi-a reafirmat dreptul exclusiv de a aproba impozitele şi a criticat politica externă a regelui. Parlamentul a fost dizolvat şi convocat de mai multe ori.