Aparatul circulator. • Inimă: localizare, structură, miocardul - proprietații: revoluția cardiacă (ciclul cardiac - sistola atrială, sistola ventriculară, diastolică generală) 2. Vasele de sânge: artere, vene, capilare (caracteristici). 3. Circulația mare și mică a sângelui.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Inima, în greutate de 350 grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase (venele cave, artera pulmonară, aorta). Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi: pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima , miocardul (mușchiul inimii), căptușit în interior de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă, epicardul.[1] Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și atriul stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept și ventriculul stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă.[2]
Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng - valva mitrală, între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos (diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica circulație.[1]
Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții ventriculari a căror activitate electrică dau undele pozitive și negative pe electrocardiogramă (abreviată EKG).[3]
Explicație: