are cineva rezumatul la morometii primele 3 capitole va rog cat mai repede?!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
PARTEA INTAI
în câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război
mondial, se Bai£jcJ* Cîmpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se
scurgea aici fără conflicte mari.
Era începutul verii.
Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. Cât ajunseseră
acasă, Paraschi, cel mai mare dintre co,pij»jse dăduse jos din căruţă, lăsase
pe alţii să deshame şi să dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispă o haină
veche şi se culcase peste ea gemând. La fel făcuse şi al doilea fiu, Nilă;
intrase în casă şi după ce se aruncase întrun pat, începuse şi el să geamă,
dar mai tare ca fratele său, ca şi când ar fi fost bolnav. Al treilea băiat, Achim,
se furişase în grajdul cailor, se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni,
iar cele două fete, Tita şi Ilinca, plecaseră repede la gârlă să se scalde.
Rămas singur în mijlocul bătăturii, Moromete, tatăl, trăsese căruţa sub
Umbra mare a celor doi salcâmi de lângă poarta grădinii şi apoi ieşise şi el la
drum cu ţigarea în gură. Părea de la sine înţeles că singură mama rămânea
să aibă grijă ca ziua să se sfârşească bine... Moromete stătea pe stănoaga
podiştei şi se uita peste drum. Stătea degeaba, nu se uita în mod deosebit,
dar pe faţa lui se vedea că n-ar fi r$u dacă s-ar ivi cineva... Oamenii însă
aveau treabă prin curţi, nu era timpul de ieşit în drum. Din mâna lui fumul
ţigării se ridica drept JMMiiăĂ
în
- Ce mai faci, Moromete? Ai terminat, mă, de sapă?
Iată că se ivise totuşi cineva. Moromete ridică fruntea şi îl văzu pe jfecinul
său din spatele casei apropiindu-se de podişcă. Se uită numat o dată la el,
apoi începu să se uite în altă parte; se vedea că nu o astfel de apariţie
aştepta. „...Pe mă-ta şi pe tine, chiorule!" şopti atunci Moromete pentru el
însuşi, ca şi când până atunci ar mai fi înjurat pe cineva în gând
7
şi acum îl îngloba şi pe vecin, fiindcă tot apăruse; după care răspunsese
foarte binevoitor:
- Da, am terminat... Tu mai ai, mă, Bălosule?
— Am- terminat şi eu. Mai aveam un petic dincoace în Pământuri, mi l-au
săpat ai lui Ţugurlan... Ce faci, Moromete, te-ai mai gândit? îmi dai salcâmu
ăla?
Moromete se uită ţintă la vecinul său înţelegând pentru ce ieşise el la
drum şi nu răspunse la întrebare. „Da, am discutat odată să-ţi vând un
salcâm! Poate am să ţi-l vând... poate n-o să ţi-l vând... De ce trebuie să ne
grăbim aşa!?" părea el să-i spună.
- Dar Victor al tău... El nu mai iese la sapă, Bălosule? Sau de când este
voiajor nu-l mai aranjează? zise Moromete. Adică... admitem cazul că fiind
ocupat... mai adăugă el.
Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sunt chiar atât de nevinovate
cum s-ar fi putut înţelege din glasul cu care fuseseră rostite, dar trecu
dlpfc ca şi când n-ar fi înţeles ce se întâmpla, apoi deodată repezi calului