argumentare gen liric
Emotie de toamna
nichita stanescu
( sa nu fie de pe un alt site va rog )
DAU 30 DE PUNCTE
Răspunsuri la întrebare
Argumentare la genul liric ,,Emotie de toamna'' de N. Stanescu
°Opera literara apartine genului liric pentru ca respecta trasaturile de compozitie ale acestuia : este prezent e-ul liric , apar figuri de stil si imagini artistice ;
°In primul rand , eul liric isi transmite in mod direct sentimentele de tristete generate de o iubire pe cale sa se stinga . Nevoia lui de afectiune este redata prin marcile lexico gramaticale specifice ; pronume personale de persoana 1 singular ,,mi'' , verbe ,,suier'' , ,,rasar'' , ,,prefac'', ,, ma tem''.
° Sentimentele de tristete si melancolie sunt transmise printr-un limbaj expresiv prin care apar metafore ,, o frunza de pelin'' ce sugereaza durerea provocata de pierderea persoanei iubite ; epitete ,,dragoste mare ''. De asemenea in text sunt prezente si figuri de stil sonore care maresc expresivitatea si dau muzicalitate versurilor : asonanta ,, toamna acopera'' , ,,umbra unui'' , ,,aripi ascutite''.
° In al doilea rand , figuri de stil stau la baza unor imagini artistice : vizuale ,,umbra unui copac'' , auditive ,,suier luna'' , dinamice ,, si el o sa se inchida ''. Poezia este construita din doua strofe , o sextina si un catren , rima in prima strofa este imperecheata iar in a doua incrucisata . Masura variaza intre 7 si 15 silabe , iar ritmul este iambic . Modul de expunere este descrierea si monologul liric , poezia fiind o confesiune a eului liric .
° Pe baza argumentelor enumerate , consider ca textul suport apartine genului liric .
PS : Argumentarea este originala am scris-o in clasa a opta anul trecut data de profesoara noastra de lb romana .
”Emoție de toamnă”, poezia lui Nichita Stănescu, n-are cum a fi clasificată în alt gen decât cel liric. A argumenta altceva este un non-sens.
De ce spun asta? Pentru că forța puținelor cuvinte folosite și asocierea dintre ele crează însăși emoția pură, ce se transmite de la nivelul unui eu îndrăgostit, prin imagini ce sunt corespondente unui anotimp transfigurat. Nu se narează aici despre toamnă, nu se spun lucruri comune despre acest anotimp, ci se transferă toată bogăția asociată în mintea noastră de rodirea și de culoarea toamnei, punându-o într-un sentiment de dragoste ce devine copleșitor și este mai presus de orice imagine.
Ce frumoasă descriere a iubirii, doar prin simpla prezență a umbrei celei dragi peste inima ce i se jerfește din dragoste. Iar teama de înstrăinare, de absență a emoției, de îndepărtare a ființei iubite prin atingerea unui alt eu străin, crează nevoia unei identități noi, careia poetul să i se adreseze, dar care nu mai are legătură cu vreo persoană, ci trece într-un alt plan, astral, pe care, apelându-l printr-un simplu șuier, iată, ce nouă împlinire într-o dragoste mare.
Cred că numai Nichita Stănescu putea să transmită prin acest poem, că de fapt, nu este nevoie de prea multe cuvinte într-o dragoste mare; cuvintele pot fi înecate într-o mare plină de alte cuvinte. Dar e dragoste și atunci când simți că a venit toamna și inima ți-e umbrită de persoana iubită, e dragoste și-n tăcerea pietrelor, e dragoste și-n Lună și-n tot Universul, căci numai acest sentiment , prin aripile ce simți că îți cresc, poate să te facă asemenea îngerilor, adică a celor ce sunt gardieni ai Dragostei absolute.