Argumentare genul liric al poeziilor din imagine
Nu de pe net !
Dau coroana !
Cat mai multe argumentări !
Răspunsuri la întrebare
Lirica românească este pe măsura epicului, fără asemănare faţă de cel dramatic, însă toate cele trei genuri oferă cititorului bucuria cuvântului oglindit direct sau indirect, clădit pe acte şi scene, modurile de expunere, fiind maiestuos îmbinate tocmai pentru a desfăta spiritul.
Vasile Alecsandri , pictorul pastelului românesc, lasă cititorului
bucuria regăsirii naturii în cuvântul figurat de paleta stilistică.
,, Sfârşit de toamnă” a bardului
de la Mirceşti reprezintă
una dintre magistralele sale realizări. Scrisă în patru catrene, rimă
împerecheată, măsură de 15-16 silabe şi ritm trohaic împlineşte o autentică
descriere de natură în care propriilor trăiri, zbateri, fluxuri interioare se
revarsă prin cuvânt.
Întregul pastel este construit treaptă cu treaptă.
Prima strofă aduce fixarea timpului - finalul toamnei- migratoarele fiind
plecate deja, precum şi presărarea sentimentului de tristeţe: ,, jalnic
dor" realizat printr-un epitet în inversiune.
Mihai Eminescu oferă cititotului prin versurile ,, Toamna frunzele colinde … “ un tablou suav de toamnă, în care ochii simt şi sufletul vede întinderea cuprinsă de vântul cu mâini tremurânde.. Figurile de stil epitetul şi personificarea, fiind sugestive. La nivelul prozodiei al doilea vers se termină la fel cu cel dintâi, caracteristică specifică gazelului.
Octavian Goga în poezia ,, Toamna” construieşte un tablou specific acestui anotimp. Prima strofă descrie fidel transformările ce îmbracă natura. Metafora ,, de brumă” şi epitetul sugestiv ,, argintie” vin în sprijinul tabloului lăsat cititorului. Rima este încrucişată, măsura de 8 silabe şi ritmul trohaic. Şi astăzi această poezie impresionează.
Prin cele două versuri ale poeziei ,, Toamna” , Tudor Arghezi desenează anotimpul respirând parcă paşii ce trec printre frunzele uscate ale nucului.
Fiecare poet pe al său nume: George Bacovia, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Ion Pilat, V.voiculescu, Ana Blandiana lasă lectorului frumuseţea anotimpului toamna. Tablouri atârnânde în cuvânt răscolesc timpurile şi muzicalitatea lor inundă inima cititorului prin eliberarea eului liric dincolo de timp şi spaţiu.